Tainele Pragului


tainele-pragului-gif

finzoom.ro

„În mitologia persană, Angra Maynu, cunoscut și sub numele Ahriman este zeul întunericului, personificarea și creatorul răului, eternul distrugător al binelui.

Numele „Ahriman” înseamnă „spirit diabolic”.

Simbolul lui este șarpele.

Angra Maynu conduce grupul celor șapte zei diabolici, Daevas, contra lui Ahura Mazda și a divinităților Amesha Spentas.

Angra Maynu este cel ce a cauzat multe necazuri omenirii, aducând înghețul în timpul iernii și arșița în timpul verii, abătând asupra lumii numeroase boli.

El l-a creat înspăimântătorul dragon Azi Dahaka pentru a distruge Pământul.

Angra Maynu este fratele lui Ahura Mazda, tatăl lor fiind Zurvan, zeul timpului și al spațiului infinit și indefinit.”

Sursa wikipedia

„În mitologia persană, Ahura Mazda este zeul suprem, fiul lui Zurvan.

El a creat Paradisul și Pământul, și este cel mai mare dușman al fratelui său, maleficul zeu Angra Maynu.

Este stăpânul și liderul grupului celor șapte zei buni, Amesha Spentas.

Simbolul său este un disc cu aripi.

Era venerat de Darius I și de succesori acestuia ca fiind cel mai mare zeu și protector al regelui drept.

Zoroastru a propovăduit că Ahura Mazda a creat universul și menține ordinea cosmică, precum și că istoria lumii constă în bătălia dintre două spirite pe care acesta le-a creat- beneficiul Spenta Mainyu și distrugătorul Angra Mainyu.

Avesta îl identifică pe Ahura Mazda cu însuși spiritul benefic și îl reprezintă ca find generos, atotștiutor și creator al tuturor lucrurilor bune.

În sursele de mai târziu (sec. III), Zurvan (Timpul) este tatăl gemenilor Ormuzd (Ahura Mazda) și Ahriman (Angra Mainyu), care în mazdeismul ortodox domnesc pe rând asupra lumii, până la victoria finală a lui Ormuzd.”

Sursa Wikipedia

Când pătrunzi în lumea spirituală, indiferent de metodă, pentru a învăţa să trăieşti acolo, să observi, să ai experienţe în afara corpului fizic, este necesar să-ţi formezi facultăţi cu totul speciale, forţe cu totul deosebite.

Dacă te strădueşti să dobândeşti conştienţa clarvăzătoare în timpul acestei existenţe pământeşti, este firesc ca, devenit clarvăzător, să te poţi menţine în lumea spirituală în afara corpului tău fizic, dar şi să te poţi întoarce în corpul fizic, pentru a putea trăi normal în lumea simţurilor, ca om pământean.

Clarvăzătorul trebuie să se poată mişca după legile lumii spirituale şi să poată trece continuu graniţa care îl aduce în lumea fizică.

Prin faptul că facultăţile sunt altele în lumea spirituală şi altele când se slujeşte de simţuri şi de restul corpului fizic, trebuie să dobândească mobilitate când vrea să devină clarvăzător, să se resimtă în lumea spirituală şi să trăiască acolo cu facultăţile corespunzătoare, și, după ce a trecut graniţa înapoi, să poată vieţui din nou lumea simţurilor cu facultăţile corespunzătoare acestei lumi.

A dobândi această mobilitate, facultate de transformare, nu este uşor.

Pentru o apreciere exactă a diferenţei care opune lumea spirituală lumii fizic-senzoriale, trebuie ca graniţa care le separă să fie clar percepută, ca pragul pe care sufletul trebuie să-l treacă să fie perceput clar de ochiul spiritual sau de suflet atunci când vrea să treacă din lumea simţurilor în lumea spirituală.

Sufletul nu poate transporta obişnuinţele dintr-o lume în alta, când trece Pragul într-un sens sau altul, fără prejudicii grave.

Trecerea Pragului este cu atât mai grea cu cât, în organizarea lumii fizice, entităţile care intervin în cursul experienţelor, denumite luciferice şi ahrimanice, joacă un anumit rol.

Pentru a dobândi un raport corect la trecerea dintr-o lume în alta este nevoie să ştii cum să te comporţi faţă de cele două feluri de entităţi.

Ceea ce putem urmări ca suprasensibil mai mult în lumea exterioară, îl desemnăm ca spiritual, iar ceea ce acţionează mai mult sufletesc, ce acţionează mai mult interior în om, desemnăm ca sufletesc.

Ahriman este mai mult o fiinţă spirituală, iar Lucifer, mai mult sufletească.

Ahriman domneşte în ceea ce se petrece în lumea exterioară, iar Lucifer pătrunde cu impulsurile sale interiorul omului.

Ahriman are de-a face mai mult cu gândirea, iar Lucifer are de-a face mai mult cu simţirea, cu viaţa de afect, pasiuni, impulsuri, dorinţe.

Tot ceea ce în lumea fizic-senzorială este sufletesc-afectiv este sub stăpânirea lui Lucifer.

Entităţile numite luciferice şi ahrimanice sunt prezente în lume, îşi au misiunea lor în ordinea lumii, şi nu le poţi suprima.

Deci, ca şi în cazul greutăţilor de pe talerul balanţei, forţele ahrimanice şi luciferice trebuie să-şi ţină echilibrul în impulsurile lor asupra oamenilor şi asupra altor fiinţe, trebuie să le echilibrezi.

Nu corectezi activitatea unei forţe sau a alteia suprimând-o, ci adoptând conduite corespunzătoare.

Şi înţelegi greşit aceste entităţi dacă spui, simplu: sunt entităţi rele şi dăunătoare.

Faptul că aceste entităţi se opun într-un anumit fel ordinii universale generale, care era deja prevăzută înainte ca ele să pătrundă în ea, de aici nu decurge că ele trebuie să aibă o acţiune dăunătoare în orice condiţii, ci că aceste entităţi, ca şi alte entităţi cunoscute ca legitime în lumile spirituale superioare, au un anumit domeniu în care să-şi exercite acţiunea în ansamblul ordinii cosmice.

Şi revolta lor, opoziţia lor faţă de ordinea cosmică constă în faptul că depăşesc acest domeniu ce le-a fost încredinţat, şi îşi exercită forţa şi dincolo de acest domeniu.

prosuccesstraining.ro

Acţiunea lui Ahriman sau a entităţilor ahrimanice:

A respinge total impulsurile care vin de la el Ahriman pare să fie cel mai comod, dar pentru lumea spirituală este la fel de inteligent ca a încerca să restabileşti echilibrul unei balanţe luând greutăţile de pe talerul care coboară.

Ahriman este, în înţelesul cel mai larg, domnul morţii,

domnul reglării morţii, stăpânul tuturor puterilor care trebuie să introducă în lumea fizic-senzorială nimicire, moartea fiinţelor.

În lumea senzorială, moartea este un mijloc necesar. Altfel, fiinţele lumii simţurilor s-ar înmulţi exagerat, dacă n-ar exista distrugere şi moarte.

Sarcina de a regla legic moartea după legităţile lumii spirituale i-a fost atribuită lui Ahriman.

Imperiul care îi revine cu precădere este lumea minerală, mereu moartă, moartea fiind revărsată peste întreaga lume minerală.

Dar regnul mineral, legitatea minerală, este turnată şi în celelalte regnuri ale naturii.

Plantele, animalele, oamenii, deoarece aparţin regnurilor naturii, sunt străbătuţi de principiul mineral, absorb substanţele minerale, forţele minerale cu legităţile lor, şi se supun astfel legilor regnului mineral, în măsura în care acesta aparţine fiinţei pământeşti.

Ahriman este domnul legitim al morţii, şi nu trebuie văzut ca o putere rea, ci ca una înscrisă pe deplin în ordinea generală cosmică.

Regnul mineral este încă de la fiinţare proprietatea lui Ahriman, regnul asupra căruia moartea domneşte în mod constant.

În regnurile superioare ale naturii, Ahriman este reglatorul morţii în măsura în care intervine legic în mersul proceselor şi al entităţilor.

Relaţia ta ca om cu lumea simţurilor este corectă doar dacă ai pentru ea un interes corespunzător, în aşa fel reglat încât să vezi ivindu-se lucrurile acestei lumi senzoriale fără a le dori, fără să pretinzi o existenţă veşnică a formelor senzoriale, fiind în stare să te lipseşti de ele atunci când acestea se apropie de moartea naturală.

Relaţia ta justă faţă de lumea senzorială constă în a putea să te bucuri într-un mod corespunzător de lucrurile lumii senzoriale fără a te lega de ele refuzând moartea lor.

Pentru ca tu să ai o atitudine corectă faţă de lumea senzorială în ce priveşte naşterea şi pieirea, eşti străbătut de impulsurile ahrimanice.

Dar Ahriman îşi poate depăşi domeniul, în primul rând prin faptul că se apropie de gândirea omenească.

Cât timp gândirea omenească operează în lumea senzorială, ea este legată de creier, care este un organ supus distrugerii, potrivit ordinii generale lumeşti.

Ahriman trebuie să regleze funcţionarea creierului omenesc potrivit forţelor de distrugere, dar dacă el îşi depăşeşte domeniul, atunci are tendinţa de a desprinde gândirea de instrumentul ei muritor, creierul, de a o face independentă, de a detaşa gândirea fizică îndreptată spre lumea senzorială, de creierul fizic, în al cărui curent de nimicire ar trebui să se verse această gândire când omul trece prin poarta morţii.

Când Ahriman aruncă fiinţa fizică omenească în curentul morţii, are tendinţa să-i desprindă gândirea de acest curent de nimicire, iar intervenţia în această gândire şi pregătirea omului aşa încât gândirea vrea să se smulgă de la nimicire, o face de-a lungul întregii vieţi.

Ahriman este activ în acest fel în gândirea omenească, iar oamenii  legaţi de lumea fizică presimt vag efectele entităţilor spirituale, simt impulsul să smulgă gândirea din integrarea ei în marea ordine cosmică.

Acest lucru îl efectuează dispoziţia materialistă, faptul că oamenii vor să aplice gândirea lor doar la lumea simţurilor.

Oamenii cei mai stăpâniţi de Ahriman nu vor să creadă în nici o lume spirituală, fiind ispitiţi să rămână la lumea senzorială.

A nu practica exerciţii spirituale are ca urmare, pentru dispoziţia sufletească, în primul rând faptul că omul devine un materialist convins şi nu vrea să ştie nimic de lumea spirituală.

Dacă Ahriman reuşeşte să desprindă gândirea de baza sa – în cazul gândirii fizice, legate de creier – el creează cu această gândire umbre şi scheme în lumea fizică, acestea împânzesc apoi lumea, şi cu ele Ahriman vrea să întemeieze propriul imperiu ahrimanic.

El pândeşte continuu să smulgă ce poate din gândirea umană atunci când ea vrea să se alăture curentului pe care îl urmează omul trecând prin poarta morţii, şi el vrea să o păstreze pentru a popula lumea fizică cu umbre şi scheme formate din această gândire umană fizică, răpită de pe solul ei matern.

Sub aspect ocult, se pot vedea alunecând aceste umbre şi scheme peste tot în lumea fizică, provocând daune în ordinea lumii, aceasta fiind realizarea lui Ahriman.

Atitudinea omului faţă de Ahriman este corectă când recunoaşte că, dacă el îşi trimite impulsurile sale legitime în sufletul său, el are o relaţie justă cu lumea senzorială, dar trebuie să vegheze să nu se lase ispitit în modul descris.

A extirpa din sufletul tău toate impulsurile ahrimanice nu face decât să aplece celălalt taler al balanţei, iar dacă ai reuşi să-l alungi din suflet pe Ahriman, ai cădea prin aceasta sub influenţa luciferică.

Acest lucru se poate observa la oamenii care dispreţuiesc lumea simţurilor, refuză bucuria şi raportul corect cu lumea simţurilor pentru a nu se agăţa de ea, şi elimină interesul faţă de lumea sensibilă.

De aici rezultă o falsă asceză, care oferă cel mai puternic instrument pentru intervenţia impulsurilor luciferice nelegitime.

Acţiunea lui Lucifer sau a entităţilor luciferice:

Istoria ascezei reprezintă o continuă seducţie din partea lui Lucifer.

Omul aflat în falsa asceză se expune ispitirilor lui Lucifer, pentru că în loc să restabilească echilibrul balanţei folosind polar forţele, distruge una din părţi.

Există o misiune legitimă a lui Lucifer, în consens cu ordinea generale a cosmosului, ce constă în a-l smulge într-un fel pe om, şi tot ce este sufletesc în lume, din viaţa ca atare şi din consumarea ei în fizic-senzorial.

Dacă nu ar exista nici o putere luciferică, omul ar trăi visând în tot ce ne inundă ca percepţii din lumea exterioară şi ne vine prin intelect din ea.

Ar fi un fel de visătorie a omenirii şi a existenţei sufleteşti în cadrul lumii senzoriale.

Există impulsuri care nu vor să smulgă aceste suflete din lumea senzorială, atât timp cât sunt legate de ea în mod temporal, dar care vor să le înalţe pentru ca ele să vieţuiască şi să resimtă altfel, şi să se bucure nu numai de ceea ce îi oferă această lume senzorială.

Peste tot unde, în viaţa sufletului, a gândurilor şi a sentimentelor sale, omul creează ceva care nu depinde numai de lumea sensibilă, ci se ridică deasupra ei, Lucifer este puterea care îl smulge acestei lumi senzoriale.

O mare parte din ceea ce trăieşte în elementul înălţător, eliberator, din evoluţia artistică a oamenilor, sunt inspiraţii ale lui Lucifer.

Prin faptul că există forţe luciferice, omul nu rămâne dependent, cu gândirea lui, de reproducerea portretistică pură a lumii fizic-senzoriale, şi în gândirea liberă, el se poate ridica deasupra acesteia.

El face acest lucru când filosofează, deci putem spune că orice filosofare este o inspiraţie Luciferă.

S-ar putea spune că istoria filosofiei, evoluţia sa, este o continuă etalare a inspiraţiilor lui Lucifer, căci orice creaţie care se ridică deasupra lumii senzoriale se datorează forţelor şi activităţilor legitime ale lui Lucifer.

Dar şi Lucifer îşi poate depăşi domeniul său, iar faptul că aceste entităţi îşi depăşesc domeniul lor provine totdeauna din revolta lor împotriva ordinii cosmice. Lucifer îşi depăşeşte domeniul, şi are mereu tendinţa să îl depăşească, infestând sufletesc-afectivul.

El are tendinţa să desprindă sufletesc-afectivul, să-l decojească de viaţa fizic-senzorială, să-l spiritualizeze pe o insulă izolată a existenţei spirituale, să fondeze un imperiu luciferic cu ajutorul întregii prăzi sentimentale pe care a reuşit să pună stăpânire în lumea simţurilor.

În timp ce Ahriman vrea să menţină gândirea în lumea fizic-senzorială, şi să o introducă în această lume ca scheme şi umbre, astfel încât, pentru clarvederea elementară, ele devin vizibile ca umbre ce se strecoară în toate părţile, Lucifer ia sufletesc-afectivul din lumea senzorială, îl smulge de acolo şi îl inseră într-un domeniu luciferic pe care, în opoziţie cu ordinea generală cosmică, îl întemeiază ca pe un domeniu izolat, asemănător propriei sale naturi.

Modul în care Lucifer se poate apropia de om poate fi înţeles când analizezi manifestarea vieţii umane care se desemnează ca iubire în sensul cel mai larg, care este baza oricărei vieţi etic-morale în ordinea lumii omeneşti.

Despre această iubire, în sensul cel mai larg, se poate spune că atunci când se manifestă în lumea fizic-senzorială şi acţionează în interiorul vieţii omului, este cu totul apărată de orice amestec luciferic nelegitim, când omul iubeşte fiinţa de dragul acelei fiinţe.

Când întâlnim un om sau orice fiinţă care face parte din lumea fizic-senzorială, ni se prezintă cu anumite însuşiri, şi dacă suntem receptivi la aceste însuşiri, ele se impun iubirii noastre, şi nu putem face altfel decât să iubim această fiinţă, suntem siliţi să o iubim.

Această iubire, a cărei raţiune de a fi nu este în cel care iubeşte ci în cel care este iubit, această formă de iubire în lumea sensibilă scapă cu totul influenţei luciferice.

Dar dacă obseri viaţa omenească vi remarca faptul că există şi un alt fel de iubire, cea în care iubeşti pentru că tu ai nişte însuşiri prin care eşti entuziasmat, satisfăcut, bucuros că poţi iubi o fiinţă sau alta, iar atunci iubeşti pentru propria ta satisfacţie.

Iubeşti fiindcă eşti structurat astfel, iar această structură aparte îşi găseşte satisfacţia în iubirea pe care o porţi celuilalt.

Această iubire, care poate fi numită iubire egoistă, trebuie şi ea să existe, iar omenirea nu trebuie să fie privată de ea.

Căci tot ceea ce putem iubi în lumea spirituală, faptele spirituale, tot ce poate trăi în noi prin iubire ca dor, ca impuls spre înalt în lumea spirituală, pentru a cuprinde entităţile lumii spirituale, pentru a cunoaşte lumea spirituală, izvorăşte desigur şi din iubirea sensibilă faţă de lumea spirituală.

Însă această iubire faţă de spiritual trebuie în mod necesar să existe pentru noi înşine – ne este indispensabilă, fiindcă noi suntem fiinţe ale căror rădăcini sunt în lumea spirituală.

Este de datoria noastră să ne perfecţionăm cât putem de mult, şi este în interesul nostru faptul că trebuie să iubim lumea spirituală pentru a aduce în propria noastră entitate cât putem de multe forţe din lumea spirituală.

În iubirea spirituală, acest element personal, individual, l-am putea numi chiar element de iubire egoist, este în întregime legitim, căci această iubire îl smulge pe om simţurilor şi îl înalţă în lumea spirituală, îl angajează la a-şi împlini datoria care i se impune, la a se perfecţiona tot mai mult şi mai mult.

Însă Lucifer are tendinţa să amestece aceste două lumi. Peste tot unde, în plan fizic, omul iubeşte dintr-un elan egoist, în propriul său interes, acest lucru provine din faptul că Lucifer vrea să facă iubirea senzorială asemănătoare cu iubirea spirituală, căci el poate atunci să o smulgă lumii sensibile şi să o conducă în împărăţia sa aparte.

Astfel, orice iubire care poate fi numită egoistă, care nu este în interesul celui iubit, ci în al celui care iubeşte, este expusă influenţelor luciferice.

În civilizaţia materialistă actuală ai multe ocazii de a găsi această ispitire luciferică în ceea ce priveşte viaţa de iubire.

Căci o mare parte din literatura şi concepţia ştiinţifică, literatura medicală actuală îndeosebi, este impregnată de acest mod de a concepe iubirea.

Medicina dă dovadă de o complezenţă deosebită pentru elementul luciferic al iubirii atunci când le spune bărbatilor că ei ar trebui să cultive un anumit domeniu al iubirii fiindcă este necesar sănătăţii lor, deci în propriul lor interes.

Li se dau numeroase sfaturi şi li se recomandă chiar unele practici, nu în interesul fiinţei iubite ci pentru că acest lucru este necesar vieţii masculine.

Când întâlnim astfel de indicaţii, chiar dacă sunt prezentate într-un mod ştiinţific, ele sunt inspiraţii ale elementului luciferic în lume.

Ştiinţa este pătrunsă în mare parte de aceste concepţii luciferice, iar Lucifer găseşte cei mai buni recruţi pentru împărăţia sa printre cei care acceptă astfel de sfaturi, făcând să se creadă că este necesar pentru binele propriei lor persoane să cultive anumite forme de iubire.

A cunoaşte şi înţelege aceste lucruri este foarte necesar.

matar.ro

Oamenii nu au conştienţa prezenţei diavolului sub forma sa luciferică, şi nici ahrimanică, atunci când îi influenţează.

Oamenii nu observă că savanţilor materialişti, care dau sfaturi precum cel citat, le stă în ceafă Lucifer.

Ei îl neagă pe Lucifer, aşa cum neagă toate lumile spirituale.

Datorită lui Lucifer, ceva mare şi nobil poartă şi înalţă evoluţia omenirii, iar omenirea trebuie să înţeleagă, să oprească impulsurile care vin de la Lucifer în domeniile corespunzătoare.

Peste tot unde Lucifer apare ca cel ce cultivă aparenţa frumoasă, care cultivă impulsurile artistice şi formele frumoase, acolo se naşte în omenire, din activitatea luciferică, ceva măreţ, nobil, puternic.

Dar această activitate luciferică îşi are şi partea ei de umbră, căci Lucifer are peste tot tendinţa de a desprinde sufletesc-afectivul de senzorial, de a-l face independent şi a-l străbate cu egoitate şi egoism.

Astfel, în sufletesc-afectiv apare elementul bizareriei, şi alte momente asemănătoare, încât omul, în creaţia liberă, îşi formează tot felul de idei asupra lumii – după bunul plac.

Câţi oameni fac filosofie fără să se sinchisească dacă filosofarea lor este în concordantă cu mersul general necesar al ordinii cosmice?

Aceşti filosofi sunt foarte răspândiţi în lume, ei se complac în opiniile lor, şi nu echilibrează elementul luciferic prin cel ahrimanic, care trebuie să examineze peste tot dacă ceea ce dobândeşte gândirea în lumea fizic-senzorială se aplică şi legilor acestei lumi.

Şi aceste fiinţe, cu părerile lor, care nu sunt decât visătorii şi nu se aplică ordinii cosmice generale, circulă prin lume. Toate aceste exaltări, toate confuziile opiniilor personale, toate părerile excentrice, toate falsele idealisme şi visătoriile provin din latura umbroasă a impulsurilor luciferice.

Dar importanţa elementului luciferic şi a celui ahrimanic pentru graniţa sau pragul care desparte lumea simţurilor de lumea suprasenzorială se revelă când avem în vedere conştienţa clarvăzătoare.

Când sufletul omenesc a atins ceea ce îl face în stare să vadă lumea spirituală, este important ca el să îşi ia asupra sa sarcina care altfel este împlinită de către regulatori subconştienţi ai vieţii sufleteşti.

Pentru ca în viaţa obişnuită omul să nu amestece prea puternic obişnuinţele şi legile celor două imperii, ordinea naturală a lucrurilor îşi asumă ea acest fapt, căci dacă cele două lumi s-ar amesteca, ordinea naturală ar fi dată peste cap.

Pentru lumea spirituală, iubirea trebuie să se dezvolte în aşa fel încât omul să-şi pătrundă sinea sa cu forţă interioară, să aibă impulsul de a se perfecţiona, dorinţa de a se perfecţiona.

Dacă dezvoltă iubirea pentru lumea spirituală, el trebuie să se aibă în vedere pe sine, dar dacă acest fel de aspiraţii, care îl poartă în lumea spirituală către ceea ce este mai elevat, le transferă în senzorial, poate ajunge la mari ticăloşii.

Atlantis - Învață să stăpânești arta materializării dorințelor

Există oameni care în viaţa lor zilnică, în planul fizic, nu se interesează în mod deosebit de lumea spirituală.

Oamenii cu gândire materialistă cred că lumea spirituală nu există pentru că ei nu o văd, dar în profunzimile sufletului lor, impulsul către lumea spirituală este prezent, chiar dacă ei neagă.

În fiecare suflet omenesc există un impuls viu, o iubire vie pentru lumea spirituală, chiar în sufletele materialiste.

Oamenii sunt doar sufleteşte neputincioşi faţă de acest impuls, dar există o lege: când ceva este reprimat prin amorţire, el reapare în cealaltă parte.

Ca rezultat, instinctul egoist se transformă în pasiuni şi instincte senzuale.

Genul de iubire care nu este justificat decât faţă de lumea spirituală, de unde vine el, se transformă în pasiuni, instincte şi dorinţe senzuale, şi aceste impulsuri senzuale devin pasiuni perverse.

Perversităţile instinctelor senzuale, toate anomaliile impulsurilor senzoriale sunt contrapartea a ceea ce, în lumea spirituală, ar fi virtuţi nobile dacă forţele care sunt turnate în lumea fizică ar fi folosite în lumea spirituală.

Dacă aceste forţe ar fi folosite în lumea spirituală s-ar realiza lucrurile cele mai nobile.

Ceea ce este nobil şi elevat poate degenera în ceva oribil atunci când graniţa care desparte lumea fizică de lumea suprasenzorială nu este apreciată şi respectată în mod corespunzător.

Cunoaşterea clarvăzătoare trebuie să se dezvolte în aşa fel încât sufletul clarvăzător să poată trăi în lumea suprasensibilă după legile acestei lumi şi să se poată întoarce din nou la viaţa din corpul fizic fără să se lase rătăcit în lumea fizic-senzorială normată de legile lumilor suprasensibile.

Sufletul care trece graniţa de la o lume la alta învaţă, datorită întâlnirii cu Păzitorul Pragului, să aibă o atitudine corectă.

Dar dacă un suflet a devenit clarvăzător datorită anumitor condiţii şi nu a întâlnit în modul corect Păzitorul Pragului, ar putea pătrunde clarvăzător în lumile suprasensibile, ar putea să aibă chiar şi percepţii, dar, neajungând în lumea spirituală într-un mod corect, se poate întâmpla, când revine în lumea fizic-senzorială, el doar să fi „ciugulit“ ceva în lumea spirituală.

Astfel de „ciugulitori“ ai lumii spirituale sunt mulţi, şi această „ciugulire“ în lumea spirituală este cu mult mai îngrijorătoare decât ciugulirea în lumea fizic-senzorială.

Când „ciuguleşti“ în lumea spirituală, se întâmplă foarte des ca experienţele pe care le-ai făcut în ea să le aduci în lumea simţurilor, dar atunci totul se densifică, se contractă.

Astfel clarvăzătorul care nu se conformează legilor ordinii cosmice, când se întoarce în lumea fizică aduce imagini şi impresii densificate ale lumii suprasensibile, dar el nu priveşte şi gândeşte pur şi simplu lumea fizic-senzorială, ci, atunci când trăieşte în corpul său fizic, are în faţă, în imagini, efectele lumii spirituale, care par cu totul asemănătoare celor sensibile, doar că nu corespund nici unei realităţi, sunt iluzii, halucinaţii, reverii.

Cel ce poate vedea corect în lumea spirituală nu va confunda niciodată realitatea cu imaginarul.

Când trăieşti în lumea reală cu facultăţile adecvate, viaţa însăşi este cea care-ţi aduce diferenţa între realitate şi fantazare.

Aşa cum este în lumea fizic-senzorială când te afli realmente în ea şi ţii seama de legile ei, aşa este şi în lumile suprasensibile.

Dacă eşti doar lacom de cunoştinţe, nu eşti apărat împotriva confuziilor care pot apărea între iluzie şi realitate, fiindcă imaginile se densifică şi atunci iei drept realitate ceea ce nu este decât imagine.

Această lăcomie pe care o aduci cu tine când te întorci din lumea spirituală este o pradă pe care poate pune stăpânire Ahriman.

Cu ceea ce răpeşte gândirii umane obişnuite, el nu primeşte decât umbre aeriene, însă el primeşte umbre şi scheme foarte grase atunci când stoarce din individualităţile trupeşti omeneşti, atât cât poate, falsele imagini iluzorii născute din lăcomia umană în lumile spirituale.

Şi tocmai în felul acesta este impregnată lumea fizic-senzorială, într-un mod ahrimanic, cu scheme şi umbre spirituale care se opun ordinii generale a lumii.

Vedem astfel cum principiul ahrimanic poate acţiona în mod cu totul deosebit atunci când iese din graniţele sale şi se opune ordinii cosmice, şi vedem cum aici acest principiu ahrimanic, în mod cu totul deosebit, poate deveni ceva rău prin intervertirea activităţii sale legitime. Răul absolut nu există, răul apare prin faptul că ceea ce este bun într-un anumit mod este folosit într-un alt mod în lume, şi aşa este convertit în rău.

Principiul luciferic poate şi el, într-un mod analog, să dea prilej ca ceea ce este nobil, măreţ, să devină deosebit de periculos, tocmai pentru sufletul clarvăzător.

Aici situaţia este inversă. Atunci când în lumea spirituală un suflet lacom obţine precepţii şi, întorcându-se apoi în lumea senzorială, nu-şi spune: acum tu nu trebuie să te slujeşti de această viaţă de reprezentare care este adecvată lumii spirituale, atunci acest suflet este expus în lumea fizic-senzorială influenţei ahrimanice.

Dar se poate întâmpla şi invers, sufletul omenesc poate transporta în lumea spirituală ceea ce nu ţine decât de lumea fizică, adică impresiile, sentimentele, pasiunile pe care sufletul trebuie să le dezvolte până la o anumită treaptă în lumea fizic-senzorială.

Nimic din ceea ce are caracter de pasiune în lumea sensibilă nu trebuie dus în lumea spirituală, dacă sufletul vrea să nu cedeze atacurilor şi seducţiilor lui Lucifer.

 Un suflet care nu poate primi impulsurile lumii spirituale într-o linişte interioară, într-un calm absolut, într-o detaşare faţă de toate dramele fizice exterioare, îndură în lumea spirituală un destin ca o fiinţă din cauciuc care ar zbura încolo şi încoace într-o sală închisă din toate părţile, respinsă de toţi pereţii, tot zburând încoace şi încolo într-o tumultuoasă mişcare pe valurile pasiunii.

Este exact ceea ce se întâmplă cu un suflet care duce cu sine modul de a simţi, sentimentele şi afectele din lumea fizică în lumea spirituală.

Nu este plăcut să fii aruncat ca o minge de cauciuc într-o închisoare cosmică, de aceea, în acest caz sufletul, ca suflet clarvăzător, practică politica struţului, îşi ameţeşte şi îşi tulbură conştienţa, astfel încât nu mai remarcă nimic din toate acestea.

El crede atunci că nu este fi aruncat încolo şi încoace.

Iar Lucifer poate acum să acţioneze cu atât mai mult cu cât conştienţa este mai ameţită, momind sufletul şi atrăgându-l în împărăţia sa izolată.

Acolo sufletul poate primi impresiile lui spirituale, dar ele sunt impresii pur luciferice, fiindcă sunt primite în împărăţia sa insulară.

Cum cunoaşterea de sine este dificilă în acest loc şi sufletul ajunge foarte greu să discearnă cu claritate anumite însuşiri, iar oamenii au dorinţa de a pătrunde cât pot mai repede în lumea spirituală, ei îşi spun că sunt deja maturi şi o să-şi stăpânească pasiunile.

Dar acest lucru este mai uşor de spus decât de făcut, şi, în afară de asta, există însuşiri pe care le stăpâneşti cu mare greutate.

Orgoliul, ambiţia şi alte lucruri asemănătoare sunt înrădăcinate în asa fel în sufletele oamenilor încât a-ţi mărturisi că eşti vanitos şi ambiţios, însetat de putere, nu este uşor, iar când cercetezi asupra acestui lucru, cel mai adesea te amăgeşti.

Dar acestea sunt afectele cele mai rele, şi dacă le duci în lumea spirituală, atunci devii o pradă foarte uşoară pentru Lucifer.

Când îţi dai seama că eşti împins dintr-o parte într-alta, nu-ţi spui bucuros că asta vine de la ambiţie, de la orgoliu, ci cauţi să-ţi înşeli sufletul mâhnit, iar Lucifer te târăşte în împărăţia lui.

Acolo poţi să ai tot felul de impresii, dar ele nu concordă cu ordinea cosmică care a fost deja stabilită înainte de a fi intervenit Lucifer, ci ele sunt impresii spirituale, dar de un caracter pur luciferic.

Poţi avea chiar impresiile cele mai stranii, şi ele pot fi luate drept adevăruri absolut juste.

Vei putea povesti tot felul de încarnări posibile despre o persoană sau alta şi ele pot fi pure inspiraţii luciferice sau ceva analog.

Atunci când sufletul trebuie să treacă corect peste pragul lumii spirituale şi nu vrea să suporte în lumea spirituală consecinţele necesare ale modului de a simţi rămase din lumea sensibilă, trebuie să aibă o dispoziţie sufletească ce să fi lichidat în sine orice afecte şi pasiuni care n-au importanţă decât pentru lumea fizic-sensibilă.

Ahriman este o fiinţă mai mult spirituală, tot ce produce el ca activitate nelegitimă şi activitate creatoare nelegitimă se răspândeşte în toată lumea fizică.

Lucifer este mai mult o fiinţă sufletească, ceea ce vrea el să smulgă din lumea senzorială pe baza elementelor afectiv-sufleteşti doreşte să încorporeze împărăţiei sale luciferice în care, după treapta de egoism implantată în fiecare fiinţă, vrea să asigure fiecărui om cea mai mare posibilitate de independenţă arbitrară.

Prin aceasta vedem deci că nu este vorba să-i considerăm pe Ahriman şi Lucifer numai buni sau numai răi, ci să ştim să discernem care este activitatea legitimă proprie fiecăruia şi unde începe activitatea lor nelegitimă, unde încep să îşi depăşească graniţele lor.

Căci tocmai pentru că îşi depăşesc graniţele, de aceea îl ispitesc pe om să treacă incorect graniţa în cealaltă lume, cu capacităţile şi legile altei lumi.

Sinteză din Rudolf Steiner – TAINELE PRAGULUI , GA 147 – http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA147/GA147_CF2.html

Găsiți cartea tipărită aici : Tainele Pragului – Rudolf Steiner
„Cartea redă ciclul de opt conferinţe ţinute de Rudolf Steiner la München, în perioada 24-31 august 1913, în care, pornindu-se de la evenimentele prezentate de dramele-misteriu Poarta iniţierii, Încercarea sufletului, Păzitorul Pragului şi Trezirea sufletelor se fac aprecieri privind intervenţia lui Lucifer şi Ahriman în curentul culturii noastre, în care se întâlnesc amestecate, încâlcite, fire luciferice şi ahrimanice, care nu oferă o viziune clară a civilizaţiei noastre prezente şi viitoare.”
http://profitshare.ro/l/767279

Și alte cărți interesante aici : http://loveblog4all.blogspot.ro/2014/08/carti-spiritualitate.html

eJobs

Lecturarea articolului în format video, în playlistul  Creaţii personale Kato   katona nicolae

Mind Synergy - Stimulare cerebrală pentru relaxare profundă

Cuprinsul tuturor postărilor (articolelor) mele:

http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

POŢI ASCULTA şi DOWNLOADA materiale audio mp3 ale mele de aici : https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing

CĂRŢI SPIRITUALITATE  (şi nu numai) recomandate de Kato :

http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Dacă ţi-a plăcut, dă un click pe Like şi Distribuie, mai jos, şi Abonează-te la postările noi ale acestui blog prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : https://feedburner.google.com/fb/a/mailverify?uri=wordpress/CkQf&loc=en_US

Apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks) în browserul tău.

Consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico

Te poţi Abona şi la celelalte siteuri ale mele, să primeşti notificări pt postările noi, pe email, aici :

Loveblog4allhttps://feedburner.google.com/fb/a/mailverify?uri=LoveBlog4All&loc=en_US

Linkul către site : http://loveblog4all.blogspot.ro/                                

Kato – Parapsihologie, Extrasenzorialhttp://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial,

Linkul către site :  http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/

nanoxyn.ro

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc.

1. Explaindiohttp://jvz1.com/c/620925/123757

2. 200 3D Intro / Outro / Logo Sting animationshttp://jvz9.com/c/620925/236344

3. The Creator 7 – http://jvz1.com/c/620925/8013

4. FlickGraph – http://jvz1.com/c/620925/243264

5. GraphPlayer Business   – http://jvz1.com/c/620925/243274

6. Cinemagraph Source Club – http://jvz9.com/c/620925/243794

7. OptInUp Personal LIFETIMEhttp://jvz9.com/c/620925/244728

8. EasyAnimatorPro – http://jvz9.com/c/620925/197699

9. How To Make Money With Easy Animator Prohttp://jvz9.com/c/620925/218897

10. Vinci 3D – http://jvz1.com/c/620925/217846

11. VideoGifMixer – http://jvz9.com/c/620925/187811

12. Groove Animator – http://jvz9.com/c/620925/233835

13. 3D FBX to ZF3D file converter http://jvz9.com/c/620925/236346

14. UpNextEngagehttp://jvz1.com/c/620925/223492

15. The Youtube Graphics Creator – http://jvz9.com/c/620925/132567

16. Video Converter WL 200http://jvz9.com/c/620925/202898

17. Audio Converter WL 200http://jvz9.com/c/620925/203130

software-deals.ro

Evenimente generale Cluj – Allevents.in :

http://allevents.in/plugin/advanced-events.php?key=54a83bedd2

smokemania.ro

 

Un gând despre &8222;Tainele Pragului&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s