„Destinul omului este să se îmbogățească din ceea ce câștigă, pentru a avea apoi, asemenea lui Dumnezeu, gloria și placerea de a dărui. Stiinta magica se numea arta sacerdotala si regala, pentru ca initierea dadea inteleptului putere asupra sufletelor si aptitudini de a guverna vointele. Actele umane nu se inscriu numai in lumina astrala, ele lasa urme pe chipul uman, modifica tinuta si mersul, schimba accentul vocii. Fiecare om poarta, deci, cu el istoria vietii sale, lizibila pentru un initiat. Or, viitorul este consecinta trecutului si circumstantele neasteptate nu schimba semnificativ rezultatele rationale asteptate. Se poate prezice, deci, fiecarui om destinul. Se poate judeca o existenta dupa o singura miscare; o singura stangacie poate declansa o serie de nenorociri. Acestea sunt pentru omul de rand paradoxuri pentru ca acesta nu recunoaste relatiile oculte ale lucrurilor care isi au pentru initiat ratiunea lor, el intelegand totul si nemirandu-se de nimic. Initiatul nu are sperante indoielnice, nici temeri absurde pentru ca nu are credinte smintite; pentru el, a indrazni inseamna a putea. El stie, indrazneste si tace. El cunoaste secretele viitorului, indrazneste in prezent si tace in privinta trecutului. El cunoaste slabiciunile mintii umane, indrazneste sa se foloseasca de ea pentru a-si crea opera si tace cu privire la proiectele sale. El cunoaste existenta si natura agentului magic, indrazneste sa comita acte si sa pronunte cuvinte care sa supuna agentul vointei umane si stie sa taca cu privire la misterul marelui secret. Il puteti vedea trist, dar niciodata abatut sau disperat; adesea e sarac, dar niciodata jalnic sau josnic; adesea e persecutat, dar niciodata dezgustat sau invins. Sa-i imitam exemplul, sa invatam cu perseverenta; iar cand vom sti, sa indraznim si sa tacem.” Eliphas Levi.
Carmen B: – Adevar in stare rafinata, esentializata ! (și-a șters ulterior comentul)
Câte stări are adevărul?
Carmen a răspuns că depinde de cine întreabă…
Adică starea adevărului este dependentă de subiectul care cercetează adevărul?
Este o stare… instabilă, sau relativă? În realitate, sau doar în… aparență ?
Carmen a spus: – ‘’Adevar in stare rafinata, esentializata !‘’ Această afirmație implică faptul că adevărul (același adevăr) poate avea și o stare ne rafinată, ne esențializată.
Referitor la textul de mai sus, cum ar arăta oare, astfel de stări, în mod concret?
Oare este posibil ca această percepție a afirmațiilor lui Levi să fie percepute DOAR de către tine ca “Adevar in stare rafinata, esentializata ! ”,iar de alții… nu?
Pot unii să perceapă afirmațiile lui Levi ca un… ne adevăr, fals, minciună?
Este adevărul (de exemplu cel exprimat de Levi) DEPENDENT de modul de percepție uman, al fiecăruia dintre noi?
Sau el este independent, necondiționat și inalterabil de orice am gândi, fiecare dintre noi, doar reprezentarea noastră, interpretarea noastră subiectivă, diferă?
Carmen m-a întrebat dacă vreau să ajung undeva, căci s-a plictisit deja… Da! Testez limitele capacitive ale celor care cred că știu adevărul. Vreau să văd pe ce anume se bazează credințele și convingerile lor, cât sunt ele de… bazate. Glumesc… Mă străduiam doar să plictisesc și eu pe cineva…
Carmen și-a șters postările plictisite, evitând să îmi răspundă la întrebări… Întrebare (pt Carmen în special, da nu numa): Este această ștergere o fugă de… răspundere? Sau de… altceva?
Fiecare poate interpreta cum vrea el, sta, nu-i așa?
Și uite așa, în cadrul procesului ințierii, de multe ori ajungi să vorbești… singur, cu tine însuți, activitate pe care un inițiat o numește… “meditație” și pe care o continuă până la finalizarea sa într-un happy end fericit în… sine…
Îți plac comentariile? Vezi comentariile la postarea Fb de mai jos.
Din playlistul meu Youtube ”Destin, Karma, Soarta” 284 videoclipuri. Abonează-te la canalul meu Youtube să fii la curent cu noutățile din cele peste 150 de playlisturi
Aşa cum am spus, doresc să împărtăşesc cu voi tot ce am învăţat făcând diverse cursuri, studiind, citind cărţi şi în urma experienţelor mele de viaţă.
Nu vreau ca voi să luaţi aceste informaţii ca şi cum eu aş fi o maestră care vă spune cum să trăiţi sau cum să descoperiţi toate secretele..
Să mă luaţi doar ca o simplă persoană dornică să împărtăşească cu voi toate experienţele.
Pozitive şi negative deopotrivă, pentru că învăţăm din toate, totul este important, complementar.
Astfel, vă pot fi utile toate aceste informaţii.
Voi începe să vorbesc la modul serios în acest video de un important instrument pentru noi, însă chiar dacă este un subiect serios nu voi vorbi ca şi cum aş fi la universitate.
Mă voi exprima într-o manieră liniştită şi simplă, în aşa fel încât până şi bunica voastră să înţeleagă despre ce vorbim. Cât mai simplu cu putinţă !
Deci vom începe prin a înţelege mai bine ce este de fapt hipnoza eterică.
Putem spune hipnoză regresivă eterică, dar de ce eterică ?
Ce este hipnoza regresivă?
Este o stare psiho-fizică diferită în care te afli ca atunci când faci activităţile tale zilnice.
Te simţi ca în vise, adică pare că ai dormi dar în acelaşi timp eşti treaz(ă). Poţi să faci ce vrei..să te ridici, să bei apă, să aprinzi lumina, etc..
Eşti complet relaxat(ă) dar conştient(ă) de ceea ce se petrece.
Este important să înţelegem asta pentru că atunci când se vorbeşte despre hipnoză, majoritatea persoanelor o asociază cu hipnoza artistică, de scenă, de spectacol.
Acel tip de hipnoză pe care o vedeţi la televizor sau la spectacole, unde hipnotizatorul introduce persoana într-o stare de transă iar ea devine uşor controlată, ca o marionetă; face tot ceea ce îi spune hipnotistul.
Aceste lucruri nu se petrec atunci când facem o hipnoză eterică. Rămâi pe deplin conştient(ă) de ce se întâmplă.
Asta înseamnă că poţi bea apă dacă ţi-e sete, poţi merge la toaletă, poţi aprinde lumina, poţi să te muţi din pat pe canapea, poţi să răspunzi la telefon dacă vrei..
Deşi este indicat să nu te deranjeze telefonul, să îl ai oprit pentru că în acel moment faci ceva important pentru tine şi este bine să fi relaxat(ă) şi concentrat(ă).
Şi spun astea pentru a se înţelege foarte clar că voinţa ta nu este pusă în mâinile altcuiva. Hipnotizatorul nu poate să manevreze sau să schimbe voinţa ta. Tu eşti cel/cea care decide !
Tu decizi ce se petrece acolo, ce vrei să faci sau să nu faci. Dacă de exemplu vizualizezi ceva despre care nu te simţi comod(ă) să vorbeşti, poţi să nu vorbeşti.
Dacă vrei să te opreşti din hipnoză, poţi face asta. În orice moment eşti liber să decizi dacă vrei să te opreşti sau să continui.
De ce o numim eterică ?
Hipnoza eterică este aceea când reuşeşti să percepi, să simţi, să trăieşti totul fără să te foloseşti de cele 5 simţuri ale tale, de corp.
Cele 5 simţuri sunt legate de acest vehicul fizic perfect de care ne folosim ca să existăm aici, în această dimensiune.
Dar când se vorbeşte despre eteric este tot ceea ce este paranormal, care nu este explicat dintr-un punct de vedere ştiinţific, de ştiinţă.
Tot ceea ce ştiinţa nu ştie să explice că este posibil sau ceea ce nu acceptă că este posibil.
Este important să explic tuturor celor care doresc să facă o hipnoză, că nu are nimic de a face cu ceea ce este ştiinţific sau cu medicina.
Hipnotizatorul care face o hipnoză, nu este medic ! Medicul nu poate fi înlocuit niciodată cu un hipnotizator.
Hipnotizatorul niciodată nu îţi va pune diagnostic sau să-ţi prescrie un tratament pe care trebuie să-l urmezi. Asta o face medicul.
Pentru orice eventuală boală pe care o ai, este important să faci vizitele la medic şi cu el să rezolvi problema.
Dacă după aceea la nivel eteric vrei să afli, dacă există cauze în legătură cu boala respectică, atunci da se poate vedea acest aspect.
Dacă descoperi cauza la nivel ezoteric a bolii respective, asta nu înseamnă neapărat că boala va dispărea. Sau că faci hipnoza pentru un miracol, pentru a vindeca boala.
Hipnoza se face pentru a lua la cunoştinţă ceea ce se petrece în eteric iar în urma acestei conştientizări a părţii tale subliminale, integrezi informaţia.
Dacă apar schimbări iar boala dispare, noi numim asta “efect Placebo”.
Dar să ne amintim că hipnoza nu se face pentru a obţine un miracol sau pentru a vindeca o boală. Pentru a vindeca ceva, se apelează medicii.
Hipnoza se face pentru a vedea dacă există ceva ce interferează, pentru a integra acea informaţie şi pentru a permite subconştientului să lucreze cu ea producând o schimbare în noi.
Şi ce putem trata cu hipnoza eterică ?
Tot ceea ce nu are o explicaţie, ca de exemplu: când auzi voci, vezi persoane care de fapt nu sunt fizic în această dimensiune, când ai senzaţii stranii, simţi prezenţe şi nu doar astea.
Unele persoane pot face hipnoza chiar dacă se simt bine dar vor să se înţeleagă mai bine, să afle mai multe despre ei. De exemplu să afle de vieţile anterioare sau să afle de ce se află aici..
Sau se pot trata stări care sunt mai serioase ca de exemplu: depresia, anxietatea, stresul, eşecul, obsesia, stima de sine scăzută, complexele, relaţia proastă cu tine însuţi sau cu alte persoane, traumele, crizele de panică, tulburările alimentare, bipolaritatea..şi o mulţime de alte probleme de acest fel. Există o listă infinită de probleme ce se pot trata prin hipnoză.
Şi cum am spus mai devreme, poţi să afli despre vieţile tale anterioare, să înţelegi cine ai fost, cum ai ajuns pe această planetă, ce ai de făcut aici, poţi să-ţi cureţi aura, corpurile subtile, să cureţi energia casei tale, poţi să ajuţi o altă persoană care este în viaţă sau care a decedat şi este cumva blocată în acest plan.
Putem face cu adevărat multe lucruri prin hipnoza eterică regresivă.
Este mai bună hipnoza directă sau cea telepatică ?
Înainte de a decide asta trebuie să aflăm dacă putem să intrăm în stare hipnotică sau nu.
Din acest motiv, la sfârşitul înregistrării voi lăsa un link către un video de pe canalul meu unde puteţi să faceţi testul hipnotic pentru a vedea dacă reuşiţi să intraţi în hipnoză.
Deci în ce cazuri este recomandată o hipnoză indirectă, adică cu o persoană de suport ?
1. În cazul în care atunci când faci testul hipnotic, corpul fizic se relaxează însă mintea ta continuă să vorbească şi nu reuşeşti să o opreşti, să o linişteşti.
2. În cazul în care corpul se relaxează, mintea se calmează însă tu te întrebi ce e de făcut în continuare pentru că nu reuşeşti să vezi sau să simţi nimic. Şi când adormi sau dacă nu adormi totuşi nu se întâmplă nimic.
3. Alt caz poate fi când reuşeşti să-ţi relaxezi total corpul, mintea să o linişteşti şi începi să vizualizezi lucruri dar care te sperie iar tu nu poţi sta cu ochii închişi sau începi să ai palpitaţii la inimă şi te opreşti.
4. În cazul în care nu reuşeşti să vizualizezi sau să simţi nimic pentru că ori glandula ta pineală este calcificată (în mai mică sau mai mare proporţie) ori ai o conformaţie psiho-fizică ce nu-ţi permite vizualizarea.
Deci şi în acest caz ca şi în celălalte, poţi apela la o persoană de suport.
Dacă cumva faceţi testul hipnotic şi nu reuşiţi de imediat să intraţi în starea de hipnoză, nu gândiţi că nu puteţi, că ştiaţi că nu puteţi, nu !
Încercaţi de mai multe ori pentru că dacă vreţi cu adevărat, creaţi !
Este normal deoarece nu suntem obişnuiţi ca mereu să ne relaxăm corpul şi mintea, să nu ascultăm inconştientul care probabil ne distrage.
Oferiţi-vă timp, iubire şi compasiune pentru a reuşi.
Eu consider că cel mai bine ar fi să o faceţi directă pentru că astfel trăiţi direct experienţa şi nu o face altcineva pentru voi.
Deci dacă se întâmplă cazurile de mai sus, este mai bine să o faceţi cu o persoană de suport.
Însă dacă nu ţi-e frică să vezi entităţi, extratereştri, să simţi emoţii puternice, dacă reuşeşti să-ţi relaxezi corpul şi mintea, să vizualizezi şi să simţi, atunci îţi recomand să faci hipnoza directă pentru că aşa trăieşti experienţa.
Iar dacă apare un elefant roz, tu ai reuşit să-l vezi ! Vei crede pentru că tu l-ai văzut, l-ai simţit, a fost ceva real !
Cum poate o persoană să se conecteze telepatic cu mine ?
Mulţi care ar dori o hipnoză telepatică se întreabă: “cum reuşeşte acea persoană să se conecteze cu mine, de unde ştiu prin ce trec, cum mă simt, ce mi s-a întâmplat, ce probleme are subconştientul meu dacă eu însumi nu ştiu? Cum poate cineva din afara mea să ştie astea?“
Este într-adevăr un lucru minunat pentru că în realitate toţi provenim din acelaşi “loc”, toţi suntem Unul. Unul este compus din noi toţi.
Putem spune că cealaltă persoană este un alt eu, sunt eu în alt corp sau în alte corpuri, o altă persoană sunt de fapt eu care trăieşte alte experienţe.
Acea conştiinţă de unde toţi provenim, se află în mai multe corpuri şi suntem acea conştiinţă ! Suntem Unul dar în mai multe corpuri, diferite.
Deci din acest motiv putem comunica telepatic unul cu celălalt. Şi nu doar unii au această capacitate, ca de exemplu cei care canalizează, ci toţi o avem.
Doar că unii au pierdut-o pe parcurs, alţii o au mai adormită, alţii nu sunt conştienţi de faptul că o au..deci este ceva special şi toţi o avem.
Vă pun un exemplu. Poate vi s-a întâmplat să vă gândiţi la cineva şi ulterior să vedeţi persoana respectivă pe stradă sau la supermarket, ori să primiţi un telefon neaşteptat de la ea, ori altcineva să o menţioneze într-o discuţie aducând veşti despre ea.
Deci astea vin telepatic, faptul că ne gândim la o persoană şi ulterior o întâlnim. Asta înseamnă că înaintea întâlnirii, a avut loc o comunicare telepatică.
Alt exemplu este când te gândeşti la o melodie, o fredonezi în gând şi imediat o altă persoană de lângă tine începe să cânte aceeaşi melodie. Şi îţi spui: “ wow, exact la melodia asta mă gândeam eu!”
Deci este o comunicare telepatică ce are loc între persoane. Aceste mici exemple le-am dat ca să înţelegem cam cum funcţionează telepatia.
Deci da este posibil, cum tu eşti energie, eu sunt energie şi toţi facem parte din această energie, putem să comunicăm telepatic între noi.
Şi cu siguranţă pe viitor, telepatia va fi modul de comunicare cel mai utilizat.
Pe vremuri ne comunicam cu ajutorul acelor telefoane cu fir, acum comunicăm cu ajutorul telefoanelor mobile deci fără fir, iar pe viitor cu siguranţă comunicarea va fi la nivel telepatic.
Tot aşa cum există fiinţe pe alte planete care comunică telepatic sau cum noi în ambient hipnotic comunicăm deja telepatic.
În cazul meu, în hipnoza pe care am făcut-o prima dată, am reuşit să comunic telepatic cu un unchi care decedase.
Ceea ce m-a impresionat la prima comunicare cu el a fost că eu îl vizualizam zâmbind dar în acelaşi timp el îmi vorbea “cu mintea”..
Iar eu care nu mai experimentasem aşa ceva până atunci, îmi puneam întrebarea cum este posibil ca eu să ascult ce-mi spune dar gura lui să nu se mişte.
Aici, în planul fizic, noi suntem obişnuiţi cu imaginea gurii care se mişcă, cu gesticulările de mâini şi cu mişcarea corpului atunci când vorbim.
Dar există comunicarea telepatică şi nu este necesar să se mişte corpul, gura sau mâinile. Este o comunicare făcută prin energia noastră, prin esenţa noastră.
Astfel se face că o persoană care nu te cunoşte poate să intermedieze pentru tine, poate comunica cu tine, poate vedea tot ceea ce este nevoie pentru a rezolva problemele în tine..desigur cu permisiunea ta.
Dar nu ea va face munca, ci partea ta subconştientă. Persoana de suport doar arată instrumentele cu care poţi lucra.
Şi asta este foarte important. Pentru că nu mai suntem în era în care eu să fac munca în locul tău. Psihologul să facă munca în locul tău sau shamanul să facă munca în locul tău, şamd.
Ne aflăm într-o paradigmă diferită – unde fiecare persoană trebuie să fie responsabilă cu/pentru viaţa sa, cu deciziile sale, cu acţiunile sale.
Deci să acţioneze singură, făcând ceea ce este important pentru ea. Să acţioneze din interiorul propriei fiinţe.
Este mai bine să se facă hipnoza în persoană sau pe internet ?
Putem spune că rezultatul este acelaşi. Ceea ce diferă este modul în care se experimentează.
Pentru că dacă o faci în persoană, este normal că simţi persoana, simţi energia ei, auzi vocea, mai aproape de tine.
Dar rezultatul este la fel cu acela dacă o faci pe internet pentru că şi pe internet auzi vocea, deci nu influenţează absolut cu nimic rezultatul.
Mulţi sunt temători pentru că nu au mai făcut niciodată prin internet, cred că dacă se întrerupe convorbirea, se rămâne în stare de transă sau adormire. Dar nu este aşa!
Nu adormi, mereu eşti conştient(ă), iar dacă cumva se întrerupe convorbirea evident că nu vei mai auzi vocea iar tu vei deschide ochii.
Se reia convorbirea Skype iar tu te relaxezi iarăşi ca la început. Deci nu este nici o problemă, din punctul acesta de vedere poţi să rămâi liniştit.
Cum te simţi după o hipnoză regresivă ?
Cum te poţi simţi după o sesiune hipnotică? Unii se simt imediat foarte bine, dorm foarte bine de imediat, în cazul meu aşa a fost pentru că sufeream de insomnie.
Ţin minte că imediat după prima sesiune pe care am făcut-o, în noaptea aceea am dormit perfect ! Îmi spuneam că de fapt aşa este când se doarme cu adevărat, minunat!
Sunt alţii care obţin rezultate după 1-2 luni de zile, alţii după un an de zile se întorc să lase testimoniale cu apariţia primelor rezultate. Deci este ceva subiectiv.
Mereu spun că trebuie să avem răbdare, gingăşie, compasiune pentru noi înşine.
Să nu ne impacientăm, să nu ne grăbim să afirmăm că nu vedem rezultatele, că nu au loc schimbări evidente. Fiecare persoană are ritmul său, timpul său de a face digestia.
Dacă eu mănânc spre exemplu un măr pot face digestia în 15 minute dar altă persoană nu este ca mine şi face digestia în 2 ore.
Deci aşa este şi la hipnoză. Trebuie să ai răbdare cu ritmul tău personal. Nu să spui că vrei să faci o nouă hipnoză după 2 luni pentru că nu vezi rezultatele.
Trebuie să laşi timpul să treacă pentru că ai făcut o muncă cu sufletul tău, cu partea ta subliminală, deci să ai răbdare.
De asemenea dacă a avut loc o mişcare energetică puternică în planul eteric, toată acea energie trebuie să se echilibreze bine iar pentru ca acel rezultat să ajungă aici în partea mai densă, fizică este nevoie de timp. Nu se poate întâmpla instant.
Deci este important să avem răbdare. Te poţi simţi singur(ă), poate simţi ca şi cum îţi lipseşte ceva, te poţi simţi nostalgic(ă) sau agitat(ă).
Şi este normal asta, pentru că se face o muncă energetică intensă, deci lent trebuie să se echilibreze totul.
Iar când spun lent nu mă refer la un timp de 10 ani! Lent în sensul că ai nevoie de un timp al tău pentru ca totul să se aşeze.
În cazul în care simţi tristeţe, nostalgie, este absolut normal deoarece partea ta subliminală probabil a fost obişnuită cu un anumit program, implant, suferinţă, şi cine ştie de câţi ani de zile.
Iar atunci când i le scoţi, i le mături, i le cureţi, ceva devine diferit.
Inconştientul nu preferă schimbările, fiindu-i frică şi dorind siguranţa lucrurilor pe care le cunoaşte deja, poate să-ţi transmită acele mesaje, acele stări.
Dar este ceva normal, trebuie să trecem prin aceste emoţii, să le observăm şi să le dăm drumul să plece.
Vei vedea cum echilibrul se va instaura şi trebuie să ai multă încredere în tine, în cine eşti, din acel moment să ai credinţă în tine şi să începi să creezi persoana care vrei să fii !
Hipnoza pentru o altă persoană
Hipnoza telepatică se poate face de asemenea pentru acele persoane care sunt bolnave sau pentru minori. La minori este necesar să fie prezenţi mama sau tatăl.
Iar în cazul unei persoane cu o problemă gravă de sănătate, este important ca ea să fie pusă la curent, să fie informată că i se va face o hipnoză.
Pentru că nu este etic să se facă o hipnoză unei persoane care nu ştie că se va face asta pentru ea.
De ce consider că nu este etic? Pentru că poţi crea un conflict între partea subconştientă şi partea raţională a persoanei respective.
Este logic că dacă partea raţională decide să facă o hipnoză, atunci şi partea subconştientă va avea această informaţie.
Dar dacă persoana nu ştie că se va lucra în hipnoză pentru ea, este ceva delicat, pentru că se lucrează cu diamantul fiinţei, direct cu sufletul, cu partea subliminală a persoanei.
Deci dacă lucrezi cu partea subliminală dar partea raţională nu ştie asta, se creează un conflict între cele două, deci evident nu este o procedură bună în dezvoltarea procesului de creştere personală a persoanei, pentru că nu putem ştii cum îi este ei mai bine să se petreacă acest proces.
În cazul persoanelor care sunt bolnave psihic sau care nu pot vorbi sau nu se pot ajuta singure, responsabilitatea o poate prelua fie mama, tatăl sau orice alt familiar- tutorele ei.
Şi se poate lucra astfel pentru a vedea dacă există interferenţe eterice, implanturi, se poate face o curăţare ajutând astfel persoana respectivă.
Chiar şi aşa nu este garantat un rezultat perfect şi puternic tocmai pentru că partea raţională a persoanei nu ştie ceea ce se petrece la nivel ezoteric, nu face uz de voinţa ei conştientă.
Cel mai bine este ca clientul (în hipnoza ezoterică vorbim de client, nu de pacient pentru că nu aplicăm medicina) să fie informat tocmai pentru a evita un conflict între partea subliminală şi cea raţională.
Şi ce se întâmplă când faci o hipnoză eterică? Ce se întâmplă cu voinţa ta?
Repet încă o dată: voinţa ta este în mâinile tale, tu o manevrezi !
Lucrul minunat în hipnoza eterică este acela că poţi înţelege cum să manevrezi voinţa ta, cum să o aplici.
O descoperi ca fiind un instrument nu doar în viaţa ta de zi cu zi când eşti conştient(ă) ci şi în ambientul eteric.
Pentru că acolo eşti în contact cu partea cea mai profundă a fiinţei tale, cu subconştientul.
Deci este un instrument foarte bun atunci când intri într-o intimitate atât de profundă cu tine însuţi, pentru că ajuţi subconştientul să înţeleagă ceea ce vrei să faci cu adevărat.
Dar şi viceversa, înţelegi ceea ce subconştientul vrea.
Pentru că de multe ori la nivel raţional vrem ceva, iar la nivel subconştient vrem altceva iar atunci vorbim de un dezechilibru.
Începem să ne autosabotăm neştiind de fapt de ce, dar de fapt este pentru că subconştient vrem ceva iar conştient vrem altceva.
Deci tocmai asta este partea extraordinară în hipnoza eterică: că prin voinţa ta, intri în contact cu sufletul tău, cu subconştientul tău, cu conştiinţa ta. O poţi numi cum vrei.
Intri în contact cu acea parte importantă din tine, iar astfel poţi afla ceea ce interferează cu tine sau ceea ce îţi afectează viaţa.
Dacă este ceva ce provine dintr-o altă existenţă sau este ceva ce provine şi s-a desfăşurat pe parcursul vieţii actuale.
Integrezi această informaţie, o manevrezi, închizi şi tai orice intreferează la nivel eteric cu viaţa ta, preluând astfel controlul vieţii tale dpdv al conştiinţei.
De câte hipnoze este nevoie ?
Consider că acest aspect este personal, foarte intim, pe care doar tu îl ştii, doar tu simţi asta. Nimeni nu îţi poate spune exact.
Pentru că suntem diferiţi.
Cum aş putea eu ştii dacă cu o singură hipnoză tu rezolvi ceea ce ai vrut ? Nu aş putea să-ţi răspund.
Cred totuşi că există persoane care sunt mai trezite – cele care fac cursuri, ateliere diverse, care citesc, care caută informaţii pe internet, care doresc să înţeleagă mai mult pe zi ce trece.
Care îşi alimentează sufletul şi partea psihologică din ce în ce mai mult cu această energie deci probabil este suficient ca doar cu o singură hipnoză să alimenteze cu combustibil ceva ce deja era pus în mişcare, ce era deja trezit.
În schimb alte persoane care încep să se trezească şi fac o hipnoză, este posibil ca după 1, 2 sau 3 luni să se simtă perfect dar ulterior să revină la început..
Simţându-se din nou rău, neînţelegând unde au greşit.
Deci în acest caz este posibil să fi avut atâta informaţie deodată şi chiar dacă au revăzut video-ul să nu poată să înainteze.
Ce să faci în această situaţie ?
Eu consider că în acest caz ar fi necesară o nouă hipnoză. Şi spun asta pentru că de exemplu în cazul meu, eu am făcut 3 hipnoze pentru a înţelege lucrurile.
Deci eu cu 3 hipnoze am rezolvat ceea ce pentru mine atunci era important să rezolv.
Din punctul meu de vedere, consider că sunt necesare 3 sesiuni şi explic şi de ce.
Pentru că persoanele vin şi vor să ştie o mulţime de lucruri: dacă au avut loc răpiri, dacă au implanturi, programe, să ştie despre vieţile anterioare, să vadă relaţia cu mama, cu tata, dacă copiii sunt bine, dacă bunicii sau alte rude care au decedat sunt bine.
Deci este o cantitate mare de informaţii iar într-o oră şi jumătate nu au cum să obţină raspunsurile precise la toate acele puncte.
Deci cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este să iniţiezi o primă hipnoză în care să te concentrezi doar pe acele aspecte ce ţin de tine.
De exemplu: de unde provii, care este motivul pentru care te afli aici, dacă ai implanturi, programe sau ai fost răpit(ă).
Să vezi cum le poţi elimina, tăia, cum să te vindeci, cum poţi să-ţi manifeşti voinţa, cum să creezi în ambient eteric.
Iar dacă te concentrezi doar pe astea într-o oră şi jumătate, inconştientul tău va putea obţine rezultate mai impactante pentru că este concentrat, focusat doar pe acele câteva aspecte.
După aceea laşi un timp să treacă, vei avea înregistrarea şi o revezi din când în când. Vei observa că de fiecare dată când o revezi, înţelegi mai multe lucruri.
Ceea ce nu ai observat prima dată o vei face cu o altă ocazie, la a doua vizionare.
Iar cu timpul, poate după 6 luni, 1 an sau chiar 2 luni de zile poţi face o nouă sesiune..
Intervalul diferă pentru că unii pot avea o recidivă chiar şi după 1 lună de la prima sesiune.
Pot apărea iar blocaje nocturne sau ceva nu funcţionează şi aleg să facă o nouă sesiune mai repede.
Dar dacă nu, după câteva luni poţi face o a doua sesiune unde să vezi alte aspecte: relaţia cu partenerul tău, cu părinţii tăi, cu strămoşii tăi.
Să începi să lucrezi emoţional cu tot ceea ce are legătură cu tine şi cu ceilalţi, cu ambientul, cu ceea ce ţi-ai propus să faci.
Vei observa că obţii noi informaţii şi că deja ştii dinainte cum să manevrezi voinţa ta, cum să tai anumite intervenţii eterice, cum să creezi în ambient eteric. Observi cum iese informaţia şi ştii ce să faci cu ea.
Deci faci ceva ce ai mai făcut anterior, adică subconştientul tău este mai liniştit, mai încrezător.
Este exact ca atunci când conduci o maşină. Prima dată eşti emoţionat(ă), transpiri, faci lucrurile mai temător dar a doua oară devii mai relaxat(ă), ştii deja ce ai de făcut.
Conduci fluierând pentru că eşti deja inmers(ă) în situaţie.
Iar a treia hipnoză poate să-ţi folosească în a te concentra mai mult pe ceea ce vrei să faci în viaţa asta, să analizezi ce ai făcut în alte vieţi şi să te focalizezi pe ceea ce vrei să faci acum, aici. Să ştii de ce ai venit aici şi pentru ce.
Şi să începi să creezi începând de la acest spaţiu gol.
Pentru că atunci când tai, cureţi, când înţelegi tot ce există în jur, faptul că există entităţi etc.
Vei trece printr-o criză pentru că îţi dai seama că tot ceea ce ai crezut nu este de fapt aşa, că este total diferit. Şi asta doare !
Deci în timp ce tu înţelegi toate acestea, se crează o specie de gol în tine care de fapt este un spaţiu nou de creare.
De unde poţi începe a crea tot ceea ce îţi place.
Şi începi să creezi în acea parte din tine, tot ceea ce ţi-ai propus să faci în viaţă, în această lume. Fie în aspectul studiilor, al locului de muncă, amoros, al prieteniilor.
Consider că, cu această a treia hipnoză, conturezi mai bine acel proiect cu care ai început la prima sesiune.
Devine mai clar, mai înrădăcinat în fiinţa ta, mai integrat şi simţi din ce în ce mai bine care ţi-e locul.
Îţi aduci confirmările că ceea ce faci, faci bine ! Că mergi pe drumul corect, pe care îţi face plăcere să mergi.
„Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” Cine are NEVOIE de sprijin, ajutor, pocăință ? Cine are… are. Cine n-are… n-are. Conform medicinei preventive, este mai bine să prevezi, să fii prevăzător, să îţi menţii sănătatea, decât să te tratezi de boală. Cine are nevoie de prevenţie (ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc.), de metode şi tehnici preventive?
„21. Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa. 22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. 23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, 24. Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. 25. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. 26. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. 27. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. 28. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. 29. Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan. 30. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea. 31. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea. 32. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii. 33. Şi toată cetatea era adunată la uşă. 34. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos.”
”Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.” Deci pocăința este văzută ca o cale de vindecare și de menținere a sănătății. Pocăința, în practicile creștine, este mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugându-se. Ca metodă preventivă, am putea practica recunoașterea imediată a greșelilor prin mărturisirea lor, urmată de dorința de a îndrepta greșeala și ținerea unui post. ”Iertarea” este obținută automat în urma îndeplinirii condițiilor de bază, nu este ceva ce ți se dă de către cineva, ci ceva ce tu accesezi și manifestezi ca efect determinat de îndeplinirea factorilor cauzali de către tine. ”Iertarea” este ceea ce se obține și prin tratament psihoterapeutic de către subiect, sprijinit fiind de psihoterapeut să conștientizeze și să elimine din mintea și sufletul său o anumită tensiune psihică, un blocaj, declanșate de o amintire traumatică de exemplu.
Păcatul nemărturisit (greșeala, răul făcut cu voie sau fără de voie) și lipsa dorinței de îndrepta greșeala (epurarea psihomentală) sunt ”penalizate” în mod automat prin legile naturii care ne guvernează viața noastră omenească. Omul ”demonizat” de ”duhuri necurate” este un om ”posedat” de efectele faptelor sale, de teamă, frică, vină, vinovăție, culpabilizare, anxietate. Toți oamenii sunt ”demonizați”, mai mult sau mai puțin, fiecare, căci au ”răul” cuibărit în mintea și sufletul lor, în diverse forme și conținuturi, în memoria lor. Cât timp își mențin autocontrolul, menținând răul sub control, par sănătoși, și cu cât îl pierd mai mult, cu atât mai patologică devine starea lor. A ”exorciza” răul din minte, suflet, corp, reprezintă un proces în care mintea, sufletul și corpul sunt epurate de influențele unor ”entități psihice” cuibărite în mintea subiectului, care nu a putut să se debaraseze de ele, și le-a acceptat de fapt prezența, acțiunea, manifestarea, prin ceea ce în religie este numit ”pactul cu diavolul”, deoarece subiectul obține anumite BENEFICII, mai mult sau mai puțin reale, din această acceptare a influenței.
Psihoterapeutul îndeplinește în fapt vechea funcție a șamanului, exorcistului, vraciului, care folosea alte metode de epurare a răului din mintea celor posedați ce și-au pierdut controlul mental și afectiv (sufletesc). Scenariul este altul, metodele și tehnicile sunt altele, nu toată lumea are acces acum la tratamentul psihoterapeutic, care necesită ședințe repetate, plătite, și care, să fim sinceri, nu garantează nimănui o vindecare 100%, căci nimeni nu poate oferi o asemenea garanție, oricât de bun specialist ar fi. Dacă pacientul nu cooperează, nici un psihoterapeut nu are ce să îi facă, împotriva dorinței și voinței lui. În trecut familia ducea pe cel ”posedat” la preot sau chema preotul acasă să alunge ”duhurile necurate”, azi cine are dreptul să ducă pe cineva cu forța la psihoterapie, și ce formă de psihoterapie i se poate aplica celui care nu este conștient de starea sa, nu își poate focusa atenția, nu poate coopera? Soluția este cea… medicamentoasă, desigur, psihiatria. Psihiatrul și ”poțiunile” sale magice – medicamentele, substanțe chimice de sinteză, au devenit forma modernă de exorcizare a omului modern, în ziua de azi. Nu-i așa? Bolnavul psihic, ”posedatul”, care și-a pierdut într-o oarecare măsură controlul conștient asupra minții, sufletului și corpului său, asupra gândirii și actelor sale comportamenentale, este supus unui tratament efectuat prin ingerarea unor substanțe chimice de sinteză, în modul oarecum asemănător în care vraciul, șamanul, pregătea un amestec de substanțe obținute din plante și minerale, care erau aplicate oral sau extern asupra corpului celui bolnav/ posedat. Psihiatrul, psihoterapeutul, psihanalistul, nu folosesc mantre, incantații, formule sacre vocale vindecătoare, sonoterapia, pe care nu le cunosc deloc, dar folosesc puterea cuvântului, limbajul, comunicarea, dialogul, când se poate, pentru a dirija pacientul, rațional și emoțional, mintea și sufletul lui, în direcția proprie sale vindecări.
În viitor vor exista aparate complexe care vor diagnostica și determina ”exorcizarea” răului prezent în minte, suflet și corp, prin câmpuri și efecte de câmp, lumină, sunet, (bio)rezonanță, citirea gândurilor, imaginilor mentale, stării emoționale, exerciții în realitatea virtuală, operații energetice asupra aurei, implementarea de false amintiri pentru transformarea celor reale traumatice, și multe alte metode care acum încă par SF, dar există cercetări ce se desfășoară la ora asta în această direcție.
”Răul” nu poate fi eradicat total, nu va putea fi eliminat niciodată din viața oamenilor, deoarece face parte din însăși natura umană, din jocul vieții terestre, din dualitate, răul poate fi doar menținut sub… control.
Lucrând la acest articol și meditând la subiectele prezentate, am avut o nouă conștientizare: suntem în acest joc al vieții terestre în care există dualitatea, binele și răul în manifestare, pentru a putea experimenta și înțelege acest tip de realitate duală.
Dacă am trăi într-o lume paradisiacă, în care manifestarea răului și suferinței nu ar fi posibile, prin legile creației acelei lumi, atunci nu am avea nici o șansă de a înțelege cu adevărat cum este să trăiești ”pe propria piele” experiența răului, neplăcerii și suferinței.
Suntem aici, acum, nu doar penru a experimenta asta, ci și pentru a ne testa și conștientiza ”natura proprie”, prin modul de reacție personal la rău și suferință.
Suntem aici pentru a putea înțelege răul și binele, și a alege în mod ”natural” cum și ce vrem să experimentăm în această viață, cum și cât bine și rău vrem să ne facem noouă înșine și celorlalte personaje umane și animale, viețuitoare care joacă diverse și multiple roluri în cadrul acestui joc al vieții.
Consider această experiență de viață omenească în plan terestru ca un fel de complex joc de realitate virtuală, în care am preluat fiecare, ca un actor, un rol pe scena vieții, un rol dat, dar care permite prin liberul arbitru efectuarea de modificări asupra scenariului.
Suntem aici să învățăm din asta, iar această conștientizare ne poate și împiedeca dar și ajuta să ne dezvoltăm conștienți în continuare, prin acest joc de roluri.
A accepta să joci conștient înseamnă a accepta să nu ieși din joc, și îți conferă posibilitatea de a micșora doza de anxietate pe care fiecare om o are privind rolul și scopul lui existențial, natura lumii și vieții.
Acest cadru prezentat prezentat mai sus este unul terapeutic, dacă este înțeles și acceptat ca atare, căci din acest cadru moartea se vede ca o ieșire a actorului din rol, o revenire la realitatea de dincolo de acest scenariu de viață, iar această viziune te vindecă de teama față de moarte, de suferința rezultată din moartea celorlalți, putând chiar să te bucuri de faptul că alți actori și-au terminat de jucat rolul lor, în acest joc în care au avut fiecare de suferit, pentru a înțelege mai bine natura suferinței.
Se spune că în trecut vechii daci se bucurau când murea un om, deoarece spiritul lui pleca din această lume a suferinței înapoi în lumea spirituală lipsită de suferință din care a venit, și plângeau când se năștea un copil, știind că va avea parte de multă suferință în această viață.
Bine-nțeles că viața era mult mai grea în acele timpuri, este greu de imaginat acum cum era să trăiești fără apă caldă, căldură, gaz, electricitate, drumuri asfaltate, canalizare, magazine, autovehicule, sticlă, geamuri, plastic, sistem medical, asigurări sociale, pensii, etc.
Deci, în această viziune, ești aici pentru a experimenta, pentru a putea face bine altora, a alina suferințele altora, a cunoaște natura suferinței pe propria piele, și a alege cum reacționezi la bine și rău, plăcere și neplăcere, bucurie și suferință.
Tu ești aici o sursă de bine și rău, plăcere și nelăcere, bucurie și suferință, atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău.
Tu alegi, tu manifești, căci ce e înăuntru, în mintea și sufletul tău, e și în afară, în mediul de viață din jurul tău, ca și cum ai atrage ca experiențe de viață ceea ce prefigurezi în mintea ta, anticipativ.
Tu ești propriul tău profet, tu îți construiești profeția, și tu o împlinești, prin modul în care te gândești și îți direcționezi atenția, predominant, zilnic.
Tu atragi în viața ta bucurie, veselie, dar și tristețe, teamă, anxietate, durere, neplăcere, boală, acidente, după cum reușești îți controlezi mintea, gândirea, căci ea este programată să se îndrepte predominant spre aspecte negative, pentru a putea manifesta răul și suferința în jocul vieții, dar tu ai puterea de a controla în mod conștient asta, prin exerciții repetate, antrenament conștient.
Deci, nu am venit aici să fim fericiți, doar fericiți, continuu, nu trăim într-o lume paradisiacă, dar putem să ne exercităm voința și controlul conștient, dacă vrem să schimbăm ceva în această lume și viață, atât în bine cât și în rău.
Avem libertatea asta de a experimenta, în mod dual, de a ne juca cu manifestarea binelui și răului în viața noastră, fiecare, de a crea o sferă de acțiune în jurul nostru, în care viața va arăta așa cum vrem noi să arate, pentru noi înșine.
Un aspect interesant al manifestării răului ancestral, prezent dintotdeauna în viața oamenilor, apare în ședințele de regresie hipnotică. Ai mai jos două playlisturi cu multe ședințe de regresie traduse Ro, spre studiu și documentare. 🙂 Vizionare plăcută !
Selecție de idei dintr-o conversație privată, sper eu utile unora:
Esenţial privind protecţia personală sunt intenţiile noastre, căci prin ele suntem prinşi în scenariile altora.
Dacă rupi „pactul”, legătura, mental-afectiv, prin voinţa ta, detașându-te de intențiile și dorinţele legate de o persoană, eşti mult mai puţin vulnerabil, căci influenţa prinde pe calea legăturii afective, sufleteşti.
Atenţia și percepţia sunt legate de intenţii, şi de memorie, de amprentarea care rămâne în memorie. Când vezi ceva (percepție) sau îţi aminteşti de ceva (reprezentare), acel ceva facilitează legătura, se poate spune că este o „ancoră”, căci te ancorează undeva.
Toate obiectele sunt ancore, inclusiv obiectele religioase, care te ancorează în spaţiul religios, în credinţe religioase, gânduri şi stări de un anumit specific.
De aceea obiectele de cult au rolul şi scopul lor, căci te transpun şi îți menţin atenţia ancorată într-o stare specifică.
Obiectele purtate asupra ta sunt ”impregnate” cu anumite gânduri, amintiri, tipare, sunt ancore, de aceea îndeplinesc funcţii şi roluri mai mult sau mai puţin conştientizate.
Există probleme de INTERPRETARE a ceea ce numim ”a fi rănit” de altcineva.
Mulți oameni au probleme privind „a da şi a lua”, ca de exemplu convingerea că trebuie să dai totul pentru a putea lua totul de la cineva.
Eu cred că niciodată nu putem da totul şi nu putem lua totul de la cineva, căci aşa e jocul vieții făcut, să nu ne putem SATISFACE DEPLIN ÎN DOI, ca să nu ne blocăm într-o singură relaţie care ne-ar satisface deplin.
E ca un mecanism de protecţie, care protejează evoluţia prin relaţii diverse, variate, cu mai multe persoane.
După mine, ar fi minunat să conştientizezi asta, şi să te bucuri totodată că nu poţi fi prins integral într-o relaţie, una singură care să îţi ofere tot.
Nu există om, deci nici femeie, nici bărbat, care să te poată face fericit pe lungă durată, să te satisfacă deplin, din toate punctele de vedere, dar există o speranţă nevrotică că ar putea exista, şi proiectezi această speranţă pe câte o femeie, le iei la rând, şi rămâi mereu dezamăgit (cazul bărbatului).
Fericirea de durată poate exista doar în deschiderea către toţi oamenii, în aşa fel încât să vezi ce e mai bun la fiecare şi să înţelegi că poţi profita de ceea ce are fiecare mai bun.
Desigur, şi tu ai ceva „mai bun” de oferit, ceva ce au nevoie unii, nu toţi, căci nu poţi satisface pe toată lumea, toate nevoile variate ale lor, doar ceea ce poţi tu dărui din abundenţa ta, de exemplu înţelegere, blândeţe, sfaturi utile, glume, o stare relaxată, etc. Fiecare are ceva ce este preţuit şi căutat de alţi oameni, ceva de care ei au nevoie, ceva ce nu au sau găsesc mai greu, etc.
Eu pornesc conştient de la premisa că nimeni nu e perfect şi oricine va greşi inevitabil faţă de mine, şi că orice om mă va pune pe planul doi când e vorba de interesele şi nevoile sale personale stringente.
Deci în felul ăsta sunt şi prevăzător, prevăd comportamentul altora, mă protejez pe mine, nu mă las atras de promisiuni pe care ştiu că nu le vor putea onora chiar dacă au bune intenţii, etc.
Dacă poţi oferi celuilalt ce are nevoie pentru a se simţi vindecat, şi el să îţi ofere ceva care este pentru tine vindecător, atunci relaţia va fi minunată pt amândoi.
Vindecând pe alţii înveţi să te vindeci pe tine, să te înţelegi mai bine pe tine, şi este bine să ai relaţii deschise cu toată lumea, toţi oamenii, fără a te fixa blocant pe o anumită persoană sau anumite persoane.
Lasă oamenii să vină la tine, ca să zic aşa, fă-le spaţiu în inima ta, şi oferă-le libertatea de mişcare în spaţiul inimii tale, căci doar aşa se vor simţi bine cu tine, cu emoţiile şi sentimentele tale, cu starea ta sufletească.
Dă-le voie să vină şi să plece, şi să rămână cât vor, fiecare, şi bucură-te de fiecare, căci fiecare are ceva bun de oferit, ceva specific.
Esențial privind iubirea este LIBERTATEA, căci iubirea poate exista și se poate manifesta doar în libertate.
Eu mi-am lăsat această libertate mie, ca să mă pot iubi pe mine însumi, și o las și celorlalți, ca să pot să îi iubesc ca pe mine însumi.
A te îngrădi pe tine sau pe altul te scoate din starea de iubire, automat.
Nu contează cine vine și cine pleacă, contează ca tu să fii și să te păstrezi astfel în starea de iubire, lăsând să vină și să plece totul, toate, deci și fiecare om din viața ta.
Nu te crampona de oameni, ei sunt în trecere, actori ce au un rol de jucat în viața ta, ce pleacă mai departe, iar unii mai revin pentru a pleca din nou.
Dacă ești în iubire ești și în libertate și invers, și tot timpul vei iubi și vei fi iubit de diverși oameni, iar sexul, actul sexual, nu reflectă neapărat asta, căci nici nu vei mai avea nevoie de astfel de „confirmări”, de „dovezi de iubire”, de la un moment dat.
Nu căuta iubirea în sex, act sexual, că nu e acolo decât dacă e libertate deplină acolo, în actul sexual.
Iubirea este pretutindeni unde lași libertate de manifestare, ca și cum ar umple automat spațiile pe care nu le mai ocupi cu altceva, cu scenarii de posesie, de influență, de manipulare, de stăpânire, de control, etc.
Cam toți clarvăzătorii care au scris despre clarvedere menționează faptul că există „ghizi” care îi asistă în „ieșirile” lor, prezențe care se arată dacă intenționezi să îi vezi, să comunici cu ei, altfel se pare că „monitorizează” procesul fără a interveni în mod perceptual, ca și cum ar rămâne „în umbră”.
Nu putem ști cu siguranță ce rol joacă ei cu adevărat în aceste experiențe, dar este clar că ei intervin în ele și le pot influența puternic, chiar „imaginând” mediul în care tu crezi că te afli, deci un fel de realitate virtuală.
De aceea, nimic din ceea ce percepi în aceste „călătorii” nu trebuie luat ca atare, ca fiind realități obiective, căci există mereu ceva subiectiv, artificial, virtual, în ele, chiar întregul „peisaj” putând fi ceva… simbolic, rezultat al unei percepții ce oglindește în mod simbolic starea ta emoțională, credințele și convingerile tale.
Majoritatea cred că percep realități obiective, exterioare, dar de fapt nu este așa, și se află, ca în vis, prinși în niște constructe mentale simbolice imaginare, create de minte în mental.
Detașarea de corporalitate reprezintă o detașare de simțurile corporale, iar întrebarea care se pune este: ce percepi când ești detașat de simțurile corporale, și în ce măsură ești detașat de ele, complet sau parțial?
În vis nu ești detașat complet, de aceea senzațiile corporale pot lua aspecte imaginare simbolice, pot fi interpretate ca realități, așa cum dacă te dezvelești și îți este frig te poți visa că ești pe un munte unde este foarte rece.
Subconștientul tău creează continuu SCENARII, simbolice, multe au rol de protecție, mecanisme de apărare, de exemplu mi-a amorțit mâna în somn și am visat că un câine mă mușca de ea, și asta era ca să mă trezesc și să îmi schimb poziția mâinii.
În inconștient există tot felul de mecanisme de protecție, de apărare, care se exprimă prin scenarii create de subconștient, simbolic, privind interpretarea lor.
Deci baza este INTERPRETAREA corectă, eficientă, a acestor „decorporări”, ” călătorii astrale”, căci marea majoritate a acestor experiențe sunt „călătorii în mintea ta” de fapt, nu în alte spații fizice.
În plus, INTENȚIA / AUTOSUGESTIILE pe care le creezi în mintea ta joacă un rol hotărâtor, căci vei călători unde intenționezi să călătorești, iar dacă nu intenționezi nimic atunci „aluneci” în scenarii ale subconștientului, create de mintea ta, pe baza experiențelor tale anterioare, aluneci în trecutul tău, imaginativ, simbolic.
Călătoriile astrale, decorporalizările, detașările de corporalitatea fizică, nu pot fi înțelese dacă nu se înțelege natura iluzorie a ceea ce „trăim” acum, aici, ca experiență de viață terestră.
În cărțile lui Michael Newton se arată că suntem în permanență influențați de spiritele rămase în planul „real”, ele intervenind în ghidarea noastră în acest ” joc al vieții” tip realitate virtuală.
Fiind tip realitate virtuală, o influență mentală, putem spune că de fapt orice experiență pe care o vom avea va fi tot mentală, de tip virtual, căci accesarea realității de dincolo de virtualitate te-ar scoate din joc, ar fi „moartea” corporală.
Deci a lua lucrurile drept ceea ce par a fi reprezintă o… iluzionare, decorporalizare trece prin trepte ale jocului, niveluri, dar rămâi mereu în joc, nu ai ieșire, scăpare, până la… moarte.
Și atunci se pune întrebarea: ce crezi că vei obține prin clarvedere, decorporalizare?
Poți obține „iluminări”, ” revelații” privind adevărurile acestui joc, dar nu și privind realitatea de dincolo de jocul vieții, căci nu o poți accesa, fiind „captiv” mental în acest univers al jocurilor de tip realitate virtuală, în care ai intrat pentru a experimenta ceva, a învăța ceva, în… joacă
În ”Cartea Spiritelor” și ”Cartea mediumilor” ale lui Allan Kardec poți vedea din altă perspectivă cum suntem influențați de spirite, cât de complex este acest joc al vieții, și cât de vulnerabil ești la influențele mentale și sufletești, telepatic.
Când „ieși din corp” ești manipulat mental fără să îți poți da seama.
Problematica călătoriei în spirit (astrale) nu poate fi înțeleasă cât timp crezi că există interior și exterior.
Există spiritul care face experiența, ca un actor, dar în cadrul acestei realități el nu mai are nici un interior și exterior, căci el nu este nici în interiorul corpului nici în afara lui, ci în alt plan, există doar iluzia că ar fi prins în materie, în interiorul unui corp cu care se identifică pentru a se putea juca.
Călătoriile sunt în cadrul jocului, deci poți experimenta jocul de la diferite nivele, este ceva asta, nu este ceva foarte diferit de ceea ce experimentăm acum.
Este un alt nivel al acestui joc multilevel, dar este un joc interactiv în sensul că mintea are libertate creatoare.
Deci dacă te eliberezi de corp și nu știi ce faci, nu ai control conștient, ești prins rapid în alte scenarii mentale.
Ele sunt tot scenarii de joc, fac parte din joc, se desfășoară după regulile jocului, la fel pt toți dar specific după experiența și personalitatea fiecăruia.
De ce oare cei ce „ies” își păstrează personalitatea?
Deoarece ei nu sunt detașați complet de corporalitate, rămân ancorați de ea prin „cordonul de argint”, acea legătură descrisă de toți clarvăzătorii cu corpul, care se rupe doar la moartea fizică a corpului.
E atât de complex totul încât mintea omenească nu poate cuprinde și înțelege această complexitate, de aceea oamenii fac interpretări greșite și rămân blocați în iluzie constant, datorită credințelor și convingerilor lor.
Capacitățile extrasenzoriale se pot dezvolta ca orice capacități, prin exercițiu și antrenament, dar dezvoltarea percepției extrasenzoriale nu vine la pachet cu înțelegerea a ceea ce percepi, asta este fain, ai surprize continuu, percepi și nu știi ce percepi, nu poți interpreta corect, ai nevoie de interpreți cu experiență, altfel ești socotit nebun, caz patologic, și chiar tu vei crede ca ai înebunit, neînțelegând ce se întâmplă cu tine, cu lumea ta, cu viziunile / halucinațiile care le ai.
De la spiritualitate la nebunie / patologie e doar un mic pas, iar acest pas este pierderea controlului!
Când ai pierdut controlul percepțiilor extrasenzoriale, când ele se manifestă haotic, incontrolabil, atunci ai pus-o, ești declarat caz patologic, nu caz… spiritual.
De aceea sunt puțini duspuși să povestească trăirile lor extrasenzoriale, căci sunt luați drept duși cu pluta, sorcova, etc.
Suntem „închiși”, ” prinși” într-un joc al vieții, cu o ”tehnologie” foarte sofisticată, iar o întrebare cheie este: ne-am lăsat prinși în joc în mod conștient sau inconștient, cu voia noastră sau fără voia noastră?
Această voie, voință proprie, este în directă proporționalitate cu conștiența fiecăruia, se pare.
După cum relevă ședințele de regresie ale lui Corrado Malanga, Calogero Grifasi, există entități inteligente fără corp în cadrul acestui joc, care cumva ne-au pus / convins pe noi să facem această experiență dificilă, să experimentăm această lume terestră a suferinței, iar ele încearcă să beneficieze de „învățăturile” noastre fără a fi nevoie de a suferi și ele aceste experiențe dificile, neplăcute, traumatice, etc.
În plus, există entități fără corp fizic care se pare că nici nu pot prelua un corp fizic pt a face experiența, deși și-o doresc, și atunci tot încearcă să „posede” corpurile fizice pe care noi le-am preluat ca să facem experiența vieții terestre.
Și, ca să fie și mai complicat jocul, există entități în joc care au corp, dar vor să devină nemuritoare corporal, în cadrul jocului, deci să nu mai moară corporal în joc, și au o tehnologie sofisticată, avansată (alienii, extratereștri) cu care încearcă să facă hibridizări, mutări ale părții lor spirituale dintr-un corp în altul, copierea părții sufletești, clonări, pentru a trăi veșnic „sărind” dintr-un corp în altul la nesfârșit înainte ca corpul în care sunt să moară fizic.
Deci unii vor să ne „fure” sufletul, adică experiența, să și-o însușească fără a face ei înșiși jocul vieții pe pielea lor, alții vor să ne „fure” corpurile, pentru a face continuu experiența, dobândind imortalitatea fizică.
Dar și unii și alții se pare că nu înțeleg ceva, că efectiv nu are rost asta, că nu se poate, deși pare posibil.
Există mitul Diavolului care vrea să fure sufletul oamenilor la moartea lor, care face pacte cu oamenii păcălindu-i, pentru ca oamenii să își cedeze benevol la moarte sufletele lor.
Asta este consecința următoarei observații: la moartea fizică sufletul cu toate informațiile pe care le-a acumulat într-o viață de om este resorbit în spirit, după care dispare.
Spiritul a emanat la naștere acest „corp sufletesc”, care există pe durata unei vieți și este ca o interfață între spirit și materie / corporalitate, și la moarte „downloadează” în spirit (prin resorbție) toată informația acumulată în suflet.
Diavolul, adică spiritele acorporale „rău / greșit intenționate”, percep acest proces, și cred că pot prelua această downloadare, în beneficiul lor, și încearcă să „viruseze” ființa omenească pentru a face ele downloadarea sau a „copia” această informație și a și-o însuși.
Deci acest joc al vieții este foarte complex, spiritele se dau drept ce vor ele, ființe luminoase, întunecate, îngeri, prieteni, membri si familiei decedați, zei, dumnezei, etc, pentru a manipula conștiența oamenilor în scopuri personale, interese personale.
Entitățile spirituale sunt bune sau rele conform gradului lor de conștientizare, al egoismului lor, căci își urmăresc interesele, și chiar cele ce conștientizează binele comun, general, devin bune, și lucrează în folosul intereselor de grupuri tot mai extinse, pt comunități tot mai mari.
Îngerii lucrează unu la unu, arhanghelii lucrează cu comunități, popoare, națiuni, fiind asimilabili cu niște „conștiințe de grup”, iar în Ierarhia cu 9 trepte care urcă până la Serafimi această conștiență este tot mai lărgită, mai cuprinzătoare, mai globală.
Doar Serafimii cunosc ” voia Domnului” și o fac cunoscută mai departe, o „implementează”.
Învățătura are drept scop dobândirea unei conștiențe tot mai extinse, iar lumile, nivelurile, dimensiunile existente în cadrul jocului vieții sunt nenumărate, unii spun infinite, deoarece Totul este Spirit, Universul este Mental, iar Mentalul nu are o limitare spațio-temporală deoarece el creează spațio-temporalitate nesfârșită, ca sa zicem așa. 🙂
Dar subiecții lui Michael Newton, care și-a concentrat regresiile prin hipnoză asupra „vieții dintre vieți”, asupra realității spirituale, lumii spirituale, în care spiritele decorporate își desfășoară existența lor spirituală, descriu a viziune unitară, cu toții, în care nu există decât spirite „umanoide” se pare, care sunt răspândite în tot Universul, și care aleg să facă experiențe pe ce fel de planete / lumi vor, conform dorințelor și necesităților lor.
Este însă ceva de neînțeles în această viziune, faptul că subiecții afirmă clar că tot ce ne transmit din acea lume spirituală este SIMBOLIC, în sensul că nu există corespondențe pentru ceea ce este spațio-temporsl și ceea ce nu este, pentru ceea ce este realitate fizic materială și ceea ce nu este, adică pentru ceea ce este în joc și ceea ce este în afara lui.
În lumea spirituală spiritele învață să creeze lumi fizice, materiale, corpuri de ființe, ca niște programatori IT cumva, și afirmă că este o muncă dificilă, de aceea lucrează în echipe, iar Mentorii, ghizii, sunt prezenți peste tot, ei având de ghidat, fiecare, grupuri de spirite.
În aceastâ viziune, spiritele fac experiența jocului vieții în corporalitate ca o necesitate a dezvoltării și evoluției, ca o oportunitate, pe rând, cu toții, ghizii fiind spirite cu mare experiență în acest sens.
Această viziune are însă și ea o anumită limitare, și personal, păstrându-mi simțul critic, o pot considera un alt nivel al jocului, o „manipulare” care induce și ea necesitatea efectuării experienței, reluării încorporării din nou, căci toate aceste spirite pot avea și ele inoculată o amnezie privind ceea ce sunt de fapt, așa cum noi avem amnezie acum și percepem că aceasta este singura realitate existențială pentru noi, ca oameni.
Ce e omul, ființa omenească, în esența sa?
Un corp fizic terestru creat prin bio-inginerie, un avatar, un fel de robot foarte performant, posedat de un spirit inteligent care ia această corporalitate în posesie, pentru a se… juca, a experimenta mediul terestru, căci fără un corp nu are cum.
Întrebare: suntem noi „spirite malefice” deoarece posedăm aceste corpuri prin voința noastră, ca și cum ar fi „ale noastre”, în proprietatea noastră, în stăpânirea noastră, sau cineva le-a creat pentru noi, ca să ne putem juca, responsabil, ca pe niște avatari existenți în cadrul unui joc de realitate virtuală, pe care orice jucător îi poate manevra după bunul plac, timp de un joc / o viață?
Ce zici?
”Acest tratat vorbește despre cicatricele pe care le-au făcut extratereștrii societății umane dintotdeauna, ascunzându-se în spatele religiilor, politicii și puterii, folosindu-se de prostia unor oameni goi pe dinăuntru.
Însă acest text vorbește despre adevărata natură a omului și a Universului, face diferența între Suflet, Corp, Minte și Spirit, între realitatea reală și realitatea
virtuală, oferind și cheia de lectură pentru o putea transforma.
De fapt, mi-am dat seama că studiind extratereștri am comis o mare greșeală metodologică – nu se pot studia extratereștrii fără să cunoaștem cum suntem făcuți
noi înșine.
Mi-am dat seama repede că extratereștrii căutau în noi ceva ce ei nu aveau, ceva ce noi nu știam că avem, ceva ce face ca mulți oameni să fie parte integrată din Dumnezeu.
Scopul acestui tratat este acela de a clarifica și acesta se adresează răpiților italieni, care, dacă vor reuși să-l citească pe tot, se vor recunoaște în acest scenariu teribil.
Exact în acel moment vor fi făcut primul pas spre eliberarea lor și spre a noastră!
A te elibera de extratereștrii înseamnă să te eliberezi de toate formele de putere, chiar și de cele pe care suntem învățați de mici să le respectăm, și să poți
recunoaște falșii zei de Dumnezeu adevărat.
Citind acest tratat se va înțelege că Dumnezeu adevărat este ceva care se află în interiorul omului și nu în exteriorul lui.
Cine spune să căutăm în afara noastră, de cele mai multe ori o face pentru a ne deruta și pentru a ne obliga să acceptăm un Dumnezeu fals, care atunci când se prezintă spune: „EU SUNT CEL CARE SUNTEM!”, față de ceea ce spune adevăratul Dumnezeu, care este în interiorul nostru: „EU SUNT CEL CARE ȘTIE CINE SUNTEM!”
Este o mare diferență.
Vom începe vorbind despre extratereștri și vom termina vorbind despre Dumnezeu, adică despre OM, dar această chestiune nu este pentru ufologi, nici
pentru oamenii de știință și nici pentru extratereștrii – aceste chestiuni sunt pentru cei care au Suflet și nu l-au „vândut diavolului.”
Acest tratat este dedicat tuturor răpiților care m-au ajutat prin mărturiile lor și prin voința lor de a vedea clar, care au luptat și luptă alături de mine împotriva
acelei componente a prostiei umane care ne-a condus pe marginea prăpastiei.”
Dovezile obiective ale unei răpiri care a avut loc, și nu cele subiective (care sunt caracterizate de diferiți indici de validitate), în ziua de azi sunt tot mai greu de
demontat.
De exemplu, răpiții, în hipnoză, povestesc că au suferit o ciudată intervenție chirurgicală prin nas, Hopkins fiind primul care a găsit un microcip în interiorul
creierului unui răpit, care descrisese o astfel de intervenție.
Acel tip de implant, introdus de obicei prin una dintre nări (de obicei dreapta) până se ajunge la osul sfenoid (care este astfel spart), implantul ajungând apoi în poziția sa finală, adică în interiorul hipofizei, a fost descoperit apoi la mulți răpiți prin intermediul RMN-ului (Rezonanță Magnetică Nucleară), TAC (Tomografie Axială Computerizată) și uneori chiar și prin intermediul unor simple radiografii frontale și parietale.
Alte tipuri de implanturi au fost descoperite sub cicatricele pe care răpiții le au pe corp, dar fără să știe acest lucru la nivel conștient; totuși, în hipnoză, aceștia
își amintesc mereu operația pe care au suferit-o, chiar dacă de multe ori nu știu să spună cu certitudine dacă în timpul operației li s-a extras sau li s-a introdus ceva în corp.
Derrel Sims a aprofundat în SUA cercetarea și cu ajutorul doctorului Leir și a celorlalți chirurgi, a extras din corpul mai multor răpiți, când a fost posibil, niște
obiecte microscopice ciudate, dintre care unele, ce au fost studiate de cel puțin cinci universități americane, au scos la iveală un procent izotropic (elementele din
care era făcut implantul) diferit de cel terestru, confirmând fără niciun fel de „dubiu logic” proveniența extraterestră. Definiția de „dubiu logic” arată că din punct de vedere tehnic nu există certitudine nici măcar pentru existența reală a
Universului, despre care un anumit fizician spune că este de fapt o hologramă gigantică. În fața anumitor rezultate pot fi prezentate și alte explicații, dar acestea
se dovedesc a fi mult mai puțin plauzibile față de soluția extraterestră.”
”Există cinci nivele de Interferență Extraterestră, dintre care, precedent cercetării mele, era cunoscut doar primul.
Primul nivel de Interferență Extraterestră descrie răpirea ca pe un fenomen invaziv, în care niște ființe, de obicei mici de statură și de culoare gri închis sau negre, uneori albastre, prelevă subiectul și îl conduc într-un mediu tehnologic, unde acesta este supus unor operații chirurgicale pe un fel de masă de operație; atât femeilor, cât și bărbaților le sunt implantate microcipuri de control. Asta este tot ceea ce reiese foarte clar din expunerile diverșilor studioși americani.
În realitate, lucrurile sunt un pic mai complicate. Există cel puțin doisprezece rase extraterestre care au conexiuni cu umanitatea și, chiar dacă utilizează tehnici diferite, până la urmă caută același lucru, așa cum se va vedea mai departe.
Fiecare dintre aceste rase are la dispoziție ființe mititele, definite generic „Gri” sau EBE (Entități Biologice Extraterestre), așa cum reiese din anumite documente CIA (declasificate prin FIOA), care pot fi considerate un fel de „cyborg”, adică adevărați roboți biologici, obținuți prin clonare.
După cum am afirmat deja, există diverse tipuri de Gri, care sunt descrise în mod asemănător, dar care au caracteristici morfogenetice diferite, cum ar fi de exemplu culoarea pielii și înălțimea.
Aceste ființe sunt descrise cu precizie în timpul hipnozei, în funcție de rasa extraterestră cu care au conexiuni.
Chiar de la primele ședințe de hipnoză a reieșit foarte clar că descrierile înfățișării extratereștrilor nu erau coerente dacă mergeam pe ipoteza conform căreia ar exista o singură rasă extraterestră – ori subiecții hipnotizați inventau descrieri în esență asemănătoare dar diferite în detalii, ori existau diferite tipuri de extratereștri, asemănătoare, dar nu identice.
Descrierile au fost examinate în cele mai mici amănunte, pentru a reuși să extragem din ele informații pe cât se poate de sigure.”
AL CINCILEA NIVEL DE INTERFERENȚĂ EXTRATERESTRĂ
Dar încă lipsea o za din lanț – egiptenii antici chiar descriau existența Corpului fizic, a Minții și a Sufletului, dar și pe cea a Spiritului. Nu se știa despre ce este vorba.
Pentru a scurta povestea, evitând complicații inutile în această lucrare: din mințile răpiților ieșeau la iveală în hipnoză urme de amintiri ale unor vieți trecute aparținând unor ființe extraterestre cu totul diferite de noi – Ființele de lumină – cu totul diferite de noi, ființe care, chiar dacă sunt foarte longevive, sunt mortale, pentru că, din câte am aflat, din toată creația, doar Creatorul și o parte din ființele umane au Suflet.
Aceste Ființe de Lumină probabil că sunt cele pe care cultura noastră mitologică le definește ca fiind „spirite imortale” și care i-ar controla pe extratereștrii responsabili cu fenomenul de răpiri extraterestre, care, la rândul lor, i-ar controla pe cyborgii Gri, care ar controla întreaga umanitate.
Ființele de Lumină erau structurate în mod asemănător cu ceea ce noi am numi „Spirit” , care, după cum vom vedea în continuare, se diferențiază substanțial de ceea ce eu definesc ca fiind Suflet.
Reiese de aici că există diferite tipuri de ființe umane:
1. Corp cu Minte
2. Corp cu Minte și Suflet
3. Corp cu Minte și Spirit, fără Suflet
4. Corp cu Minte, Spirit și Suflet.
Devin astfel comprehensibile diferitele fenomene pe care Biserica le descrie ca fiind „posesiuni demonice”, care ar avea loc atunci când o persoană nu acceptă prezența, în interiorul său, a unei „Ființe de Lumină” – un parazit negativ.
Poate că aveam de-a face cu entități mai pozitive, care trăiesc în simbioză cu Sufletul proprietarului? Sau poate că Ființa de Lumină preferea să staționeze în corpurile persoanelor dotate cu Suflet pentru că astfel putea să exploateze „energia” Sufletului pentru a nu îmbătrâni, având în vedere că matricea de puncte de lumină era lipsită de dimensiune temporală și din acest motiv fiind eternă? Da! Chiar așa era!
Toate aceste ființe vor Sufletul, pentru că sunt toate muritoare și vin să-l caute în unicul loc din Univers unde, după câte se pare acesta există.
Aveam o cheie de lectură clară, care dădea impresia că explică tot și asta se întâmpla pentru prima dată în istoria cercetării acestor fenomene. Această explicație avea calitatea de a pune de acord fizica, metafizica, ezoterismul și istoria planetei noastre.”
”Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.” Constantin Brâncuşi
Eu am ieşit din Eu, şi am experimentat trăirea a ceea ce înseamnă să fii atât de detaşat de Eu, de corporalitatea fizică, încât să uiţi complet cine eşti, care este Eul tău corporal, şi am avut o scurtă perioadă de amnezie totală.
Eram acolo, altundeva, în „altă lume”, alt plan, perceptiv senzorial, fără a mai percepe corporalitatea fizică şi mediul în care este ea, complet detaşat perceptiv, mental.
Este o stare în care îţi pierzi individualitatea, corporal, căci nu îmi percepeam a avea vreun corp, vreun alt corp, un nou corp, o stare în care eşti ca un punct de conştienţă, acorporal, dar esti totuşi localizat ca observator în acea dimensiune în care ai „pătruns”, în sensul că ai şi acolo „un punct de vedere”, o poziţie, o situare spaţială din care observi.
Este ca şi cum ai privi un film prin camera de filmat, nu poţi percepe camera care a filmat, dar ea îţi oferă un punct de vedere spaţial, şi, dacă vrei, ai putea chiar schimba poziţia camerei de filmat, prin intenţie, prin voinţa ta de a observa din altă perspectivă, alt punct de vedere.
Este un fenomen ciudat, surprinzător, inedit, şi „mi -a venit” la un moment dat ideea / sugestia că dacă mai rămân acolo, dacă „mă las prins” mai mult de acel scenariu, e posibil să nu mai pot reveni înapoi, la… Eul meu.
Această sugestie -gând m-a făcut să mă întreb cine sunt, cum am ajuns acolo, căci uitasem complet, şi a trebuit să fac un efort intens de a accesa informaţia – memoria a ceea ce sunt, ca Eu, ca individualitate corporală în lumea terestră de care eram detaşat total.
Dacă nu aş fi putut să îmi amintesc, aş fi putut rămâne blocat „acolo”, fără a putea reveni să mă reintegrez Eului meu corporal.
Probabil corpul ar fi avut atunci manifestări patologice, ori ar fi rămas în catalepsie, nemişcare, pierzând controlul exercutat de conştiinţa mea.
Este o bună întrebare cine / ce ar fi controlalat corpul în „absenţa” mea, a conştienţei mele, ca Eu?
Acea stare de amnezie m-a pus serios pe gânduri, căci simt că noi, ca oameni, avem instalată această stare de amnezie, acum, aici, fiind „prinşi”, blocaţi în Eurile noastre, în jocul ăsta de rol, de fiinţe omeneşti, la care ne întoarcem iar şi iar, după fiecare „ieşire”, transă, stare de somn, meditaţie, etc.
Avem amnezie faţă de „ce sunem cu adevărat”, în afara acestui rol, ca actori ce au preluat un rol în acest film/ joc al vieţii terestre, pe care îl consider acum un fel de joc de tip realitate virtuală interactivă, multilevel şi multiplayer, bazat pe o „tehnologie” foarte avansată. (Vezi cărţile lui Michael Newton privind regresiile în starea fiinţei dintre vieţi )
Deci atrag atenţia că ieşirea din Eu nu este ceva… confortabil, în deplină siguranţă, frumos şi plăcut, întotdeauna, ci poate fi o experienţă… traumatizantă, dacă o ai în mod surprinzător şi eşti nepregătit pentru ea, dacă nu ai un Mentor care să te ghideze, şi pierzi… controlul.
Între spiritualitate şi patologie este o limită fină de demarcaţie, dată de menţinerea şi pierderea controlului, căci pierderea controlului duce automat la patologii, cu atât mai grave cu cât măsura controlului este mai mică.
Deci nu este de joacă cu asta, cu „ieşirea din Eu”, detaşarea, decorporalizarea, ci este recomandat să aveţi un Mentor care să vă asiste în desfăşurarea acestui proces, pentru a nu deveni ceva incontrolabil, un caz patologic ce poate sfârşi cu o internare la „glumeţi’. https://www.facebook.com/katona.nicolae/posts/1552798808097388?pnref=story
Selecție dintr-o discuție pe Facebook, aveți linkul către ea mai jos.
Nimeni nu este perfect, deci nici normele, regulile, legile, programările create de oameni, nu sunt perfecte. Regulile / legile sunt făcute pentru a fi încălcate. Nu 100%, desigur, ci de la caz la caz, specific situațional, conjunctural. Nimeni nu se poate conforma 100% la norme, reguli, planificări, programări, nici măcar legiutorii, nu-i așa? Fiecare este legiuitor, mai mult sau mai puțin, privind viața sa, căci fiecare decide cât și cum se conformează, ce și cât vrea să schimbe, să transforme, privind experiențele sale de viață de viitor. Încercările nu sunt toate sortite succesului, dar nici eșecului. A-ți planifica viața, viitorul, este în mod cert o lecție de viață. Tu comanzi tu execuți. Cine are probleme cu strictețea regulilor, a programelor, programării, are probleme și cu programarea și planificarea viitorului său. Eu am avut dintotdeauna. „Rebel fără o cauză”. Când urmezi o cauză, ceva ce îți conferă o motivație fermă, și știi exact ce ai de făcut, optica și atitudinea se schimbă, faci ce crezi că trebuie făcut, fără a mai refula și defula privind libertatea ta, limitarea sa. O motivație fermă este, de multe ori, ceea ce ai nevoie cu adevărat pentru a te mobiliza și acționa ferm și a ajunge la rezultate deosebite…
A fi ceva perfect, înseamnă, indiferent la ce ne raportăm, că acel ceva, om, în cazul nostru, nu mai poate evolua, căci nu are unde, fiind perfect. Ceea ce este perfect nu mai evoluează, ceea ce evoluează este clar deci că nu este perfect. Iar oamenii evoluează, ființa omenească se dezvoltă continuu, evoluează, deci e clar că nu există om perfect. Perfecțiunea este capătul ultim al dezvoltării, a evoluției, iar mai mult ca perfectul nu există, desigur. A fi un om perfect, ideatic, înseamnă a avea un corp perfect, o minte perfectă, o gândire perfectă, etc. Ceea ce nu există și nici nu poate exista, deoarece însăși programarea acestui joc al vieții, al ființelor, vietăților, a fost în așa fel concepută încât trăim într-o lume imperfectă, în evoluție și transformare continuă, iar omul este doar o verigă în acest lanț, un element al acestui sistem. Jocul nu permite obținerea perfecțiunii în cadrul său, iar cei ce ajung mai aproape de perfecțiune ies din joc, sunt scoși automat din joc. E un joc multilevel, oamenii se situează la dlferite niveluri în evoluția lor. Să zicem că pot exista excepții, aș vrea să văd și eu un un perfect atunci, și sunt curios cine îmi poate prezenta unul Deocamdată sunt la Neuro, cu mama mea, și văd aici diferite cazuri care îmi confirmă viziunea mea, și faptul că organismul omenesc nu este atât de perfect încât să se regenereze singur. Doctorița mi-a spus iar că mama nu este recuperabilă, și acum mă gândesc cum sună asta privind perfecțiunea umană, cât de perfect mă pot simți când mi se spune așa ceva, cât de perfectă este medicina la ora actuală, această știință ce relevă nivelul dezvoltării umane la ora asta…
Modelul meu este holistic, nu se rezumă la om și condiția umană
În acest model spiritul joacă rolul unui om, intrând în condiția umană care are programările sale de joc pentrua fi imperfectă așa cum este, datorită regulilor jocului, rolului
Este ca și cum un actor poate părea mai deștept dacă joacă un rol de mare maestru, sau mai prost, dacă joacă un rol de prost.
Spiritul este actorul care ”intră” într-un rol mult mai complex decât cel de actor de teatru sau de film, un rol într-un ”joc al vieții de realitate virtuală interactivă”.
Una este spiritul (actorul), alta este rolu (omul).
A te limita doar la sfera jocului, la rol, la condiția omenească, te ține în neînțelegere, confuzie, contradicții, polemici și discuții interminabile, căci pentru a rezolva problema condiției umane trebuie să te ridici la un nivel… superior, cel spiritual, al spiritului-actor.
Deci pot să îmi imaginez o perfecțiune omenească de pe poziția spiritului detașat de condiția sa omenească, dar este aproape imposibil dacă nu te poți detașa deloc de…. ”realitate”, de condiția umană, căci nu ai nici un punct de referință privind perfecțiunea, în afara logicii, într-adevăr.
Imaginația creatoare este o ”capacitate spirituală”, a spiritului, căci principiul conștient este o facultate spirituală, care este limitată de… condiția.umană…
Fiecare cu convingerile lui personale și de grup, evident, că de aia o ajuns Isus răstignit pe cruce, de aia există suferință în lumea asta, din cauza libertății de a INTERPRETA în mod subiectiv totul.
Rebel fără cauză are două înțelesuri, subconștientul preia unul ca primar relevând ceva. Așa se îtâmplă cu toate, ne focusăm pe ceea ce este în noi ca trăire emoțională, ceea ce se leagă afectiv, sufletește. Unii sunt rebeli fără o cauză, defulând pe tot ce pot, ce prind, până identifică cauza rebeliunii, și atunci găsesc o cauză pe csre sa își canalizeze acțiunile și eforturile de a schimba ceva în lumea asta, ajungând astfel să se schimbe ei înșiși în final ca mod de gândire și comportament. Frustrările conduc la transformare, oferă motivația mobilizării personale în lumea asta, fac parte din natura și condiția umană. Cine nu are frustrări nu are motive de schimbare, și ia viața așa cum este ea, lăsându-se purtat de valurile vieții. Dar nu există oameni care să nu aibă frustrări deloc, ci doar oameni nu le conștientizează, și oameni care nu au destul curaj, destulă motivație de a iniția schimbări în viața lor. La baza insuficientei motivații se află mereu teama, frica, teama de schimbare. Omul ar schimba condiția sa, dar dacă schimbarea îi va aduce mai multă durere și suferință? Bine așa rău cum e… Oamenii își găsesc destul de ușor motive demotivante, cum ar fi : „Dumnezeu mi-a dat asta, trebuie să îndur, e pedeapsă divină”, și altele la fel. Rebeliunea se spune de cei religioși că e ceva… satanic, diavolesc, căci Lucifer este modelul rebelului care are o… cauză. Însă cauza rebeliunii sale a fost greșit interpretată și de aceea este sancționată de credința religioasă. Lucifer simbolizează modelul schimbării liberal care se opune conservatorismului și conformării la norme și reguli universale, și orice om care se înscrie în acest demers de schimbare a condiției umane este considerat a fi sub influența seducției luciferice. Orice sistem sancționează nonconformarea la normele sale, biserica, statul, toate organizațiile create de om. Fiecare patron preia modelul autorității și îl impune angajaților, introduce norme și regulamente de ordine interioară, impune un contract, o conformare contractuală. Fiecare părinte impune reguli copiilor săi, după modelul autorității. Regulile sunt făcute să fie încălcate, autoritatea este mereu testată, libertatea trebuie… câștigată, în această lume, mereu.
Postarea originală de pe Facebook, cu toate comentariile, poate fi accesată aici:
Oamenii interpretează subiectiv, eronat, realitatea, când nu pot să își explice determinismul cauzal.
Mai corect și cinstit ar fi să își recunoască limitările propriei înțelegeri, dar asta ar face să dispară toate poveștile variate copilărești care prind la public, căci îi ajută să se rupă de realitate, de durerile și suferințele lor, deși astfel se învârt într-un cerc vicios privind conștientizarea cauzei și rezolvării suferinței.
E ca și cum oamenilor le place de fapt să își autoîntrețină suferința, să experimenteze durerea, să nu scape de ea, să experimenteze această lecție de viață, din puncte de vedere și situații cât mai variate.
Întrebarea este: e rezultatul propriei voințe sau ne „împinge” cineva să facem asta, să experimentăm asta, ca niște… cobai?
„-Care a fost cea mai profundă experiență de natură spirituală pe care ai avut-o?
-Cea mai profundă experiență am trăit-o în urmă cu 2 ani când am participat la un curs de spiritualitate considerat cel mai puternic de pe planetă. În timpul unei meditații de inițiere în care ne proiectam în Egiptul Antic, plecat fiind din corp, am fost atacat de 13 preoți din vechiul Egipt, blocați la nivelul terestru, la nivel de suflet, prin diferite ritualuri specifice.
Acești preoți au încercat să-mi preia corpul pentru a se putea manifesta prin mine în planul fizic. Au reușit să intre în câmpurile mele și încercau să mă facă să manifest prin gând și vorbă anumite ritualuri foarte puternice. În timpul luptei mele de a-mi păstra corpurile și de a-i scoate din câmpurile mele am folosit tot ce știam până atunci, toate tehnicile, toate simbolurile, toate procesele care erau considerate eficiente în situații de acel gen.
Profunzimea experinței este dată de faptul că după ce am probat tot ce știam că îmi poate conferi protecție prin titulaturile de Master sau Teacher pe sistemele pe care le practicam, am realizat că toate acele simboluri și procese, în loc să mă protejeze, și să scoată din câmpul meu acele prezențe foarte puternice, nu făceau decât să mă adâncească mai tare în întuneric.
Parcă mă cufundam într-un hău întunecat, tras de acei preoți egipteni care apăreau ca ființe de lumină. În acea cădere mi-am revăzut viața și am realizat la un moment dat că mai aveam și alte „instrumente” care mă pot proteja și care făceau parte dintr-un alt sistem, considerat de majoritatea învechit sau fără valoare.
A fost singurul instrument, singurul simbol și singurele prezențe divine care protejează și cu adevărat conectează la Dumnezeu Adevărat, la Iubire.
Am utilizat Crucea de Lumină a lui Iisus Hristos și am chemat prezența părintelui Arsenie Boca.
Odată aprinsă Crucea Sfântă, și odată ce Părintele Arsenie a apărut lângă mine, toți acei preoți s-au retras din Razele de Lumină Sfântă. Am realizat atunci că majoritatea cursurilor, a tehnicilor și a simbolurilor au în spate alte prezențe decât cele care sunt afirmate. Am văzut cum acele prezențe de lumină erau de fapt entități care proiectează pe ecranul mental imagini diferite de ceea ce sunt ele. Am văzut cum lucrează și cum îi mint pe cei care utilizează acele tehnici și simboluri pentru a căpăta puteri de manifestare în plan fizic prin cei pe care-i controlează/ influențează prin gând, cuvânt și uneori și prin faptă. Așa se explică de ce unii oameni se comportă uneori ca și cum nu ar fi ei. Ca urmare a acestei experiențe am văzut Lumina Adevărată a celor care sunt pe Calea Dumnezeului Adevărat. Începând cu acea experiență totul s-a schimbat pentru mine. Din acel moment a început adevăratul meu drum spiritual. Din acel moment am început să văd modul în care este manipulată societatea prin cursuri, prin „Maeștri” manipulați de entități, am văzut Valoarea Profund Spirituală a Bisericii Adevărate a Dumnezeului Adevărat. Și pentru că am văzut si văd, știu și vorbesc despre ceea ce este.”
Sursa: http://revistaok.com/revista-ok-aprilie-2015-interviu-cu-alexandru-antonie/http://revistaok.com/revista-ok-aprilie-2015-interviu-cu-alexandru-antonie/
se spune:
„Sesiunea se va încheia cu o privire rapidă în astral la Arsenie Boca.
Misticul român, care prin intermediul cultului și devoțiunii credincioșilor ce i se închină acționează ca un catalizator, le colectează energia și generează o formă de dependență, care prin intermediul devoțiunii permite o aprovizionare continuă și ciclică, în colaborare cu entități cu ADN-ul multiplu.”
Concluzia e… mereu aceeaşi 🙂 Din timpuri străvechi se ştie că ORICE fel de comunicare SPIRITISTĂ (adică cu spiritele morţilor), este supusă INTERFERENŢELOR, şi din această cauză este condamnată de biserică. Dar culmea este că tot biserica încurajează contactarea şi comunicarea cu spiritele morţilor pe care îi numeşte „sfinţi”, iar această încurajare o consider naivitate la unii şi chiar… influenţă malefică conştientă la alţii – cei „prinşi” de diferite entităţi şi folosiţi în scopul de a atrage noi interferaţi pe calea spiritistă.
În şedinţele de regresie temporală şi alte practici spirituale se arată în mod destul de clar faptul că entităţi fără corp pot să se prezinte oamenilor sub ce înfăţişare vor ele, de oameni dragi decedaţi, de sfinţi decedaţi, de îngeri, demoni, zei, dumnezei, etc.
Deci ceea ce un om „decorporalizat” percepe imagistic, vizual, în starea sa vizionară, este mereu supus interferenţelor, proiecţiilor de tip holografic inoculate mental de diferite entităţi, conform anumitor interese. Nici un „decorporalizat” nu este singur, ci toţi sunt însoţiţi în „călăloria” lor de diverşi „ghizi”, chiar şi cei ce intră în transă hipnotică şi primesc informaţii pe această cale.
Cei ce sunt siguri că au „protecţie” sunt de fapt interferaţi şi sugestionaţi că o au, prin inducţie telepatică. După mine, singura formă de protecţie este starea în care îţi poţi controla trăirile emoţionale foarte bine, şi să rămîi mereu detaşat afectiv, să nu te laşi influenţat niciodată cu nimic de viziuni, şi să îţi păstrezi mereu simţul critic, înţelegând că eşti de fapt supus unor… scenarii, filme, proiecţii, de tip holografic, un fel de realitate virtuală care încearcă să te… convingă de ceva.
Altfel privind, este un joc, un joc de tip realitate virtuală, în care tu ai puterea de a opera asupra realităţii tale, dar nu ştii asta şi nu ştii cum, însă alţii ştiu şi se amuză jucându -se cu… mintea ta.
Unii „vizionari” alunecă imaginar rapid în cadrul credinţelor şi convingerilor lor, unde sunt apoi manipulaţi conform acestor tipare, alţii se lasă conduşi în scenarii create de alţii, de tip vieţi anterioare, călătorii pe alte planete, în alte lumi, în Rai, în Iad, etc.
Partea cea mai de neînţeles este cea ce priveşte entităţile numite „egregori” şi alte sinonime, entităţi create de mintea oamenilor, care au dobândit o personalitate în jocul virtual şi se manifestă ca personalităţi distincte, conform naturii credinţei oamenilor în ele : entităţi benefice sau malefice, demoni, extratereştri, etc.
Oamenii nu cunosc de fapt jocul, regulile jocului, şi nu îl înţeleg, nu înţeleg natura sa… mentală, faptul că fiecare este un cocreator în cadrul acestui joc, că fiecare îşi influenţează viaţa sa şi a celorlalţi prin tot ceea ce GÂNDEŞTE şi îşi IMAGINEAZĂ, prin ceea ce CREDE că este posibil sau imposibil, prin dorinţele sale, aşteptările sale, etc.
La bază stau TRĂIRILE EMOŢONALE, care „modelează” totul, toate experienţele, deoarece trăirile emoţionale sunt în directă legătură cu stările de conştienţă, cu trăiri specifice fiecărei stări, de aceea trăirile emoţionale reprezintă o „cheie” a influenţei, controlului şi… autocontrolului !
De aceea în toate sistemele iniţiatice adevărate se practică întâi controlul stărilor emoţionale (sufleteşti) în paralel cu controlul atenţiei, focalizarea şi menţinerea focalizării în orice tip de condiţi, orice ai percepe, orice tip de experienţă ai experimenta.
Pe scurt : avem o super -putere creatoare mentală dar nu ştim de ea şi cum să o folosim, şi suntem „folosiţi” de cei ce ştiu şi urmăresc diferite interese în cadrul acestui joc.
Privind experienţa descrisă mai sus, o persoană cu un antrenament spiritual adecvat ar fi putut să se joace cu acei preoţi, ar fi putut să-i facă să danseze, să recite poezii, să cânte, să latre, să miaune, sau să îi facă să… dispară prin voinţa sa. 🙂
În regresiile lui Calogero şi alţii se arată că entităţile interferente sunt de fapt SUPUSE VOINŢEI INTERFERATULUI, deoarece sunt cuplate la mentalul lui, la sfera sa energetică, însă oamenii nu ştiu asta, şi se lasă influenţaţi, manipulaţi, căci nu şi-au exersat controlul şi autonctrolul în mod conştient niciodată…
După cum au remarcat şi psihologii, tot ce este în mintea cuiva a trecut înainte prin simţuri!
Acesta este un adevăr, şi putem observa faptul că orice imagerie, fantasmagorie, viziune, vis, delir, iluzie sau halucinaţie, conţin elemente preluate din memorie, din amintiri, nu apare nimic nou, total necunoscut, ci doar COMBINĂRI şi PERMUTĂRI ale elementelor cunoscute. Oricât de fantastic ar fi ceva perceput, este ceva compus din elemente cunoscute, mai mult sau mai puţin simbolice, mai mult sau mai puţin deformate, distorsionate, etc.
Acest adevăr trebuie să ne dea în mod serios de gândit, trebuie meditat la asta.
Există tot felul de elemente mitologice, religioase, spirituale, care au o natură simbolică de fapt, ce ţin de natura mentalului, a gândirii, a operaţiilor gândirii : reprezentarea, sinteza, abstractizarea, compunerea, etc.
13 preoţi din Egiptul antic, blocaţi, care te atacă pentru a te putea controla, reprezintă ceva cu încărcătură simbolică, ca în vis, dar dacă tu iei mot a mot, drept realitate obiectivă, atunci ai… pierdut esenţa acestei informaţii, ceea ce trebuia asimilat, şi te laşi atras într -un… scenariu neînţeles de tine, bazat pe teama şi frica de consecinţe… ipotetice, imaginare.
Studiaţi Cartea Morţilor, cea egipteană şi cea tibetană, unde se atrage atenţia asupra naturii viziunilor pe care le trăiesc spiritele oamenilor după deces.
Spiritul este pus în faţa unei oglindiri simbolice privind experienţele sale de viaţă, o experienţă bazată pe modul în care gândirea operează cu imaginile, căci o imagine face cât 1000 de cuvinte…
Mintea foloseşte imagini şi scenarii simbolice pt a sintetiza în mod eficient, economic, poveştile de viaţă, nu foloseşte un discurs bazat pe litere, cuvinte, judecăţi şi raţionamente, care e mai puţin economic, mai ineficient…
Deci simbolistica viselor are directă legătură cu trăirile spirituale „în afara corpului”, căci şi starea de vis este de aceeaşi natură…
Această preluare a controlului gândirii şi corpului de către alte entităţi, această… posedare, apare ca experienţă simbolică din cele mai vechi timpuri.
„Diavolu” şi demonii, dracii, vor să ne controleze, să ne fure sufletul, etc.
Înţelegi? 13 preoţi din Egiptul antic rămaşi blocaţi în acest plan l-au „atacat” încercând să preia controlul… Acelaşi tipar… vechi, arhicunoscut, în care elementele „agresoare” capătă înfăţişări specifice, subiective…
Cu alte cuvinte, trăirea emoţională – frica, provocată de „atac”, te determină să intri într-o stare de conştiinţă agitată, alterată, modificată, halucinantă, în care tiparele axate pe frică de fapt îţi deformează percepţia, creează iluzii, halucinaţii, impresia că tu te lupţi cu adevărat cu acea creaţie… simbolică.
Despre ideea că nimic nu funcţionează decât SIMBOLUL CRUCII, la mulţi oameni, se datorează faptului că acest simbol a fost investit de foarte mulţi oameni cu putere, mental, prin credinţa lor.
Evocarea unui SIMBOL COLECTIV puternic este de… ajutor, deci, întotdeauna, în această „realitate mentală” în care poţi opera cu arhetipuri, cu creaţii existente în „inconştientul colectiv”…
Deci şi „lupta” este una… simbolică…
După cum am mai spus recent, lupta şi războiul provin din… neînţelegere, ce declanşează neacceptare, ce are ca efect lipsa iubirii, incapacitatea de a te păstra în starea de iubire, relaxat, echilibrat, în armonie cu universul…
Genoveva Tomescu Vrei să spui că de fapt n-a întâlnit entități ? Și nici sugestionat să trăiască experiența respectivă ?
Katona Nicolae Nu A „întâlnit”, le-a perceput, dar nu le-a… interpretat corect!
În fapt nu există nici o întâlnire, niciodată, decăt în… mintea noastră, dar acest fapt nu poate fi înţeles, încă.
Aşa cum noi ne întâlnim, le-a întâlnit şi el, dar natura întâlnirilor noastre este… de neînţeles, interpretată în fel şi chip.
Nu se poate explica asta oricui, oricând, fără să nu fii considerat imediat bun de… legat
Katona Nicolae Deci fantezia şi originalitatea sunt limitate de cunoaşterea şi experienţa individuală, şi de modul în care fiecare înţelege cum poate jongla cu toate elementele cunoaşterii sale, mental, logic, imaginativ.
Toţi avem piesele aceste piese ca de Lego, aceleaşi, cu care învăţăm să construim felurite creaţii, combinându-le în noi şi noi feluri, descoperind în timp noi legături, noi conexiuni…
Toate există, sunt date, trebuie doar… descoperite, experimentate…
Dacă nu ai desenul unei machete pe care o poţi construi cu un joc Lego, e greu să ţi-l imaginezi, dar exersând tot felul de combinaţii, poţi ajunge să ţi-l imaginezi, să îl prefigurezi în minte, la un moment dat…
Acea machetă, deşi nu ai văzut-o niciodată, este compusă din elementele jocului cu care te joci, pe care ajungi să le cunoşti şi să le combini tot mai bine.
La fel e şi în viaţă.
Noul reprezintă combinaţii noi bazate pe elemente vechi, cunoscute de oameni, de omenire.
Maeştri spirituali afirmă ceva în genul că nu poţi cunoaşte ”în afară”, în mediu, ceva ce nu există „înăuntru”, în mintea ta.
Asta pt că afară şi înăuntru de fapt… una sunt, dar oamenii nu pot PERCEPE asta, de aceea nici nu pot înţelege, şi de aceea nici nu pot accepta.
Și nici sugestionat să trăiască experiența respectivă ?!” Evident au fost SUGESTIONAȚI, prin PROTOCOLUL ședinței de ”ieșire din corp”, care prevedea să ”meargă”…. PROIECTAȚI în Egiptul antic și să caute acolo entități / spirite care au nevoie de… sprijin și ajutor
”În timpul unei meditații de inițiere în care ne proiectam în Egiptul Antic, plecat fiind din corp, am fost atacat de 13 preoți din vechiul Egipt, blocați la nivelul terestru, la nivel de suflet, prin diferite ritualuri specifice.
Acești preoți au încercat să-mi preia corpul pentru a se putea manifesta prin mine în planul fizic.
Au reușit să intre în câmpurile mele și încercau să mă facă să manifest prin gând și vorbă anumite ritualuri foarte puternice.”
Deci experiența i-a scăpat un pic de sub control, din cauze… subiective, interpretări și reacții eronate, iar forma de relație a fost percepută drept un ”atac” deși ei erau acolo să… ajute Hemisync, Institutul Monroe… îți spune ceva ? Ei au stfele de ”inițieri” și ședințe de ”călătorii în afara corpului” în care te învață să te… ”proiectezi” imaginativ într-un anume loc spațio-temporal în care să cauți spirite prinse în acest plan care au nevoie de… îndrumare și ajutor
Nu diferă foarte mult de regresiile temporale, transă hipnogenă, sugestionarea unui… scenariu… Putem face și noi, live, așa ceva, ședințe de genu
Deci, săracii… preoți, or fi crezut că au sosit… extratereștri, reptilieni deghizați, să le-o tragă un pic în planu ăsta în care au rămas… blocați…
Sunt curios câți au participat la această ședință, nu cumva tot… 13, cifră cu… noroc…
De 3 ori a trebuit să rescriu postarea de mai sus, cred că am avut ceva… interferențe, de prin…. Egiptul antic….
Citiți cu atenție ca să vedeți ce CLARE ȘI DIRECTE SUNT SUGESTIILE, SUGESTIONAREA, SCENARIUL:
”Sprijinul pentru cei de „aici” constă în amplificarea abilităţilor voastre de a oferi energie pentru vindecare, în primul rând pentru voi înșivă, apoi tuturor celor care o solicită.
Clubul Energia Delfinului – DEC utilizează tehnici dezvoltate de Bob şi Nancy Monroe pentru direcţionarea energiei vindecătoare în scopul ameliorării sau vindecării complete al disfuncţiilor fizice, mentale, emoţionale şi spirituale.
Ajutorul oferit celor „ de dincolo” se realizează intrând în stările de conştiinţă superioare ale nivelelor cuprinse între Focus 23 şi Focus 27, devenind un cunoscător experimentat în folosirea acestor nivele și cuprinde mai multe aspecte, dintre care amintim recuperarea părților voastre părți pierdute în această viață și în alte vieți precum și recuperarea celor care în procesul de tranziție finală au nevoie de ajutor.
Focus 23 este, adesea, perceput ca un tărâm în care anumite suflete, din diferite motive, pot fi „blocate” în tranziţia din viaţa lor fizică.
Participanţii Lifeline învaţă să stabilească un contact confortabil cu astfel de suflete şi să ofere le asistenţă pentru a-i ajuta să se deplaseze în Focus 27, zona descrisă de Bob Monroe în cartea sa Ultimate Journey (Călătoria Supremă) ca Parcul sau Centrul de primire.
La sosirea în Focus 27, ei sunt primiţi de cei dragi şi ghidaţi în anumite zone ale Centrului de primire, cum ar fi Centrul de Regenerare și Vindecare, dar pot fi și altele, cele mai potrivite pentru următoarea lor etapă de dezvoltare.
De asemenea, participanţii în cadrul acestui program vor avea posibilitatea de a explora nivelele Focus 24, 25, şi 26, acestea fiind definite ca teritoriile Sistemelor de credinţă şi de a investiga propriile lor convingeri şi credinţe curente după care funcţionează în această lume.
Întrebările care apar de cele mai multe ori sunt: „Care este credinţa mea care mă limitează cel mai mult?” sau ” Mă ajută convingerile mele prezente să explorez și să mă dezvolt aşa cum îmi doresc, liber şi fără limitări?”
Însă, poate cel mai semnificativ impact al acestei săptămâni vine de la revelaţiile personale, care apar frecvent din activităţile de „salvare şi recuperare”.
Dincolo de satisfacţiile considerabile de a-i ajuta pe alţii să avanseze, mulţi dintre participanţi realizează în acelaşi timp că recuperând părţi pierdute din ei înşişi își redobândesc reîntregirea şi echilibrul în viață.
Condiţii de participare: absolvirea programului Gateway Voyage.
Locuri limitate la max. 14 persoane.”
Genoveva Tomescu Și anul a fost 2013… în care a experimentat. Nu le am cu intepretările astea cu simboluri. Mi-ajunge că tre să interpretez altele… și pentru alea mă tot întreb dacă interpretez corect…
Dacă diavolii sunt îngeri căzuți, creați buni și minunați de Dumnezeu, la origine, atunci ce pretenții și așteptări putem avea de la… oameni?
Oricine poate să cadă, deci, pradă ispitelor, tentațiilor.
Dar eu nu cred în pedepse… veșnice, nici pentru îngeri nici pentru oameni căzuți.
”Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl ştim din învătătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfintire a apei roagă pe Dumnezeu să cureţe apa de posibila prezenţă acolo a duhurilor necurate.”
Citatul de mai sus se află în contradicție cu cel de mai jos:
”Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Când duhul necurat iese din om umblă PRIN LOCURI FĂRĂ DE APĂ, căutând odihnă…”
Mulți oameni nu știu ce sunt demonii, îngerii, diavolii, dracii, spiritele, duhurile, sufletele, și folosesc termenii aceștia la întâmplare, chiar și traducătorii…
”Când au apărut diavolii?
Lucifer, fiind înger de lumină şi căpetenia celei de a doua trepte îngereşti, în loc să progreseze în sfinţenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt şi astfel s-a transformat în diavol (Lc.10,18). Împreună cu el au căzut şi îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supuşi Satanei (Efes. 6,12).
Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: „Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer…” (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiţi au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu şi trimişi în Iad, până în ziua în care vor fi judecaţi pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: „Dumnezeu, n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziţi, până la judecată” (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: „pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanţurile veşnice, spre ziua judecăţii celei mari” (Iuda 6).
Diavolii au însuşirile îngerilor, cu diferenţa că, deşi au fost creaţi de Dumnezeu buni şi sfinţi, ei n-au rămas în starea lor de sfinţenie şi bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei şi vicleniei. Aşadar, întâiul vinovat de păcat şi întemeietor al răutăţilor este diavolul: „…pentru că, de la început diavolul păcătuieşte” (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că aşa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinaţia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însuşi, prin propria voinţă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmaş, mincinos şi defăimător.
Sfântul prooroc Iezechiel spune:”…tu erai pecetea desăvârşirii, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu”; „fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea” (Iezec. 28,15).
Decisiv, răul nu ţi-a fost dat ţie din afară, ci tu însuţi l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învaţă scopul principal al lucrării diavoleşti pe pământ: „Diavolii se numesc aşa, nu pentru că aşa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din înţelepciunea cerească, (mândrindu-se).
De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei”.
Sfântul Grigorie Teologul spune că:
„Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace.
Dacă stăpâneşte puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că acestia s-au lăsat stăpâniţi de ei, de voie bună, fără să se împotrivească” ”
”Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt şi astfel s-a transformat în diavol” – lui Lucifer.
Hmmm… nu prea pot să mi-l închipui pe Dumnezeu… blestemând… dar… cred că cine poate, are inevitabil o mare… TEAMĂ față de Dumnezeu, de… blestemele sale, și atunci mă întreb, în mod logic, cum poate acel om să mai iubească pe cineva de care îi este de fapt… teamă, frică?…
În CREDINȚA MEA, mă întreb, de ce oare nu aș avea eu… înțelegere și compasiune față de… îngerii căzuți, dragoste și iubire, ca față de… mine însumi… păcătosu, netrebnicu, nemernicu, căzutu și picatu de atâte ori în greșeală, eroare, păcat?
De… teamă?
Unde teamă e… iubire nu e…
Părerea mea…
Întrebare retorică: cine a aruncat, oare, primul cărbune aprins în Iad?
Care este părerea ta, sunt dracii, diavolii, îngeri căzuți?
Poate un înger să (de)cadă ?
Chiar și unul de… rang înalt?
Și atât de mult încât să ajungă la… cealaltă extremă?
Dacă un înger poate, poate și… omul?
Este, cu adevărat… totul posibil, în această lume?
Ne… bucurăm cu toții de această umitoare… libertate?
Spirit 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.